Mai mult decât s-a spus până acum despre PSD nu se mai poate
spune. Eşec pe toate fronturile, faliment economic, legislativ, social. Adică
PSD nu a reuşit nimic? Nici chiar aşa nu se poate spune. Ceva s-a mişcat în
timpul guvernării PSD-ALDE, cu susţinerea parlamentară UDMR. Şi acest lucru
trebuie spus dacă vrem să fim cât de cât obiectivi.
Cum îi va răspunde candidatul prezidenţial al PSD Viorica
Dăncilă candidatului prezidenţial PNL Klaus Iohannis? De vreme ce Iohannis a
fost lansat oficial în campanie, din momentul în care încep să se adune
semnături de susţinere, normal este ca Iohannis să nu mai fie privit ca
preşedinte în funcţie, ci ca un simplu candidat, egal cu ceilalţi candidaţi.
Asta zice şi
sloganul „Pentru o Românie normală”. Simplu, dar nemobilizator. Sloganul din
2014 „România lucrului bine făcut”, la fel de simplu şi nemobilizator, nu s-a
transpus în practică. De aici se poate deduce că PNL şi Klaus Iohannis nu
mizează pe slogan, ci pe altceva, pe atacurile la adresa adversarului.
Deocamdată ţinta este doar PSD. S-a ivit însă un alt
adversar, mai greu de atacat frontal. Primele semnale de inamiciţie s-au dat.
Candidatul USR-PLUS se profilează ca posibil calificat în turul doi. Dan Barna
deocamdată îl menajează pe Klaus Iohannis, dar deja îi aplică lovituri subtile.
Dacă la protestele din 10 august 2018 cele două partide au
fost umăr la umăr, la aniversarea unui an de la ele PNL şi USR-PLUS se află pe
baricade diferite, ca adversari, nu ca aliaţi.
Dezbinarea se vede şi în relaţia dintre susţinători.
Protestatarii din Diaspora nu se mai înţeleg cu #reziştii pieţelor, armata de
gherilă a opoziţiei. Oamenii din Piaţa Victoriei nu se mai comportă ca o armată
unită împotriva unui singur duşman. Nu mai există nici personajul demonizat,
ţinta tuturor atacurilor. Dispărând Liviu Dragnea, preşedintele Iohannis a
rămas descoperit pe zona corupţiei.
După Caracal tema corupţiei intră într-un amplu proces de
reconsiderare. Din punct de vedere social traficul de influenţă păleşte sub
amploarea traficului de persoane. Acesta este şi motivul pentru care Klaus
Iohannis s-a referit la evenimentele de la Caracal şi nu la „penali”, la
corupţie.
Nu ştim cum va reacţiona publicul larg la folosirea
tragediei familiilor victimelor în scop electoral. Acum ţinta mâniei populare
nu mai sunt „penalii”, ci oamenii din instituţiile de forţă, poliţiştii şi
procurorii.
La rândul lui, Dan Barna a făcut câteva referiri la adresa
lui Klaus Iohannis, ca şef al statului care nu a făcut nimic pentru siguranţa
cetăţeanului, dar şi-a făcut un titlu de glorie din clamarea independenţei
procurorilor. La Caracal apare un procuror care a ţinut poliţiştii în faţa
casei criminalului, în timp ce Alexandra era înăuntru, vie sau moartă, nu se
ştie. Acelaşi procuror, dând dovadă de nepăsare şi în cazul fetei dispărute în
urmă cu trei luni, tratându-i cu aroganţă şi dispreţ pe părinţii Luizei, pune
sub semnul îndoielii eficacitatea instituţiei din care face parte.
Siguranţa cetăţeanului, numărul uriaş de persoane dispărute,
tinde să devină tema centrală la începutul campaniei electorale.
Responsabilitatea se împarte în mod egal între toate partidele, între toţi
candidaţii prezidenţiali. De ce niciun partid nu a tras un semnal de alarmă în
ultimii cinci ani? Preşedintele a avut alte preocupări, limitându-se la ţinte
politice, atacându-i sistematic doar pe adversarii din PSD şi ALDE. Noile
formaţiuni politice USR şi PLUS s-au ridicat exploatând şi ele tema corupţiei,
ignorând în totalitate siguranţa cetăţeanului. Diaspora, adică românii din
străinătate, cunosc mai bine decât oricine că exista un înfloritor trafic de
persoane înspre ţările unde muncesc. Într-un cuvânt, toţi sunt vinovaţi. Mai
rău: toţi suntem vinovaţi.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu