Cine are tot interesul să-l scoată pe Dan Barna din cursa prezidenţială?

Dacă aş fi consultant politic, aşa cum este onorabilul domn Cozmin Guşă, de exemplu, şi aş fi întrebat „Cine are tot interesul să-l scoată pe Dan Barna din cursa prezidenţială?” aş răspunde, fără să stau pe gânduri, că în primul rând Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă, la unison, iar în plan secund, Mircea Diaconu şi, dacă va candida, Alexandru Cumpănaşu.

L-aş mai adăuga şi pe Theodor Paleologu, păstrându-l ca rezervă pe Viorel Cataramă. Nu l-aş exclude nici pe Kelemen Hunor, la fel cum m-aş gândi la ne-candidaţi, însă direct interesaţi de alegeri, precum Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, precum şi o serie de politicieni din linia a doua, destul de puternici să poată influenţa direcţia partidelor din care fac parte.

Nu m-aş aventura să avansez şi motive ce ţin de oportunitate, diplomaţie, politică externă etc. Nu aş implica în chestiunea candidaturilor la preşedinţia României nici instituţiile de forţă, SRI, DNA, precum şi instituţii mai puţin vizibile, dar cu o mare forţă de reacţie şi contra-reacţie la orice intenţie de schimbare radicală. Sau, cum le place semi-docţilor să spună, la orice „schimbare de paradigmă”.

  Nu ştiu dacă suntem în situaţia unei reale „schimbări de paradigmă”, dar o schimbare radicală este aşteptată cu nerăbdare. Nu trebuie să facem un prea mare efort de gândire pentru a ne da seama că suntem în pragul unei schimbări radicale care poate fi sintetizată într-o expresie banală, dar imperativă: AŞA NU SE MAI POATE!

Nu ştiu dacă Dan Barna este personajul providenţial aşteptat să facă schimbările cerute de întreaga Românie, dar alianţa USR-PLUS este percepută ca o construcţie politică realizată pentru a schimba radical România.

Din această perspectivă Dan Barna devine candidatul cel mai periculos pentru partidele mari. PNL simte că prin apariţia USR-PLUS i s-au diminuat şansele captării voturilor electoratului tradiţional de dreapta. PNL şi USR-PLUS îşi pescuiesc voturile din acelaşi bazin electoral.

Se merge atât de departe încât se spune că dacă USR-PLUS nu ar avea candidat Klaus Iohannis ar câştiga alegerile prezidenţiale din primul tur. Aşadar nu este interesat preşedintele Iohannis să-l determine pe Dan Barna să nu mai candideze? Instrumente se găsesc. Cea mai la îndemână metodă este provocarea unor rupturi în interiorul USR.

PSD este direct interesat de candidatul aflat în poziţia a treia, care este o ameninţare directă la calificarea candidatului său în turul doi. Diferenţa dintre Viorica Dăncilă şi Dan Barna la început de campanie este de câteva procente neglijabile. La euroalegeri PSD şi USR-PLUS au obţinut rezultate atât de apropiate încât abia se pot diferenţia. Teoretic, aceleaşi partide aflate în faţa unor noi alegeri îşi pot repeta performanţele şi contraperformanţele.

Ceea ce la USR-PLUS poate fi considerat performanţă, prin obţinerea unui scor de 22-23%, acelaşi procent în cazul PSD este o contraperformanţă.

Un rezultat de relativ egal între Viorica Dăncilă şi Dan Barna, înseamnă catastrofă pentru liderul PSD şi scor spectaculos în cazul candidatului USR-PLUS.

Dan Barna încurcă toate socotelile. PNL şi Klaus Iohannis încep să aibă emoţii că ar putea intra în turul doi.

Viorica Dăncilă îşi vede ameninţată de acelaşi Dan Barna şansa de a intra în turul doi.

Campania este abia la început, dar atacurile au început cu o intensitate ca de sfârşit de campanie. Acest lucru se întâmplă pentru că pentru prima oară într-o competiţie prezidenţială nu sunt cunoscuţi finaliştii, întotdeauna reprezentanţii partidelor mari. De data aceasta locul doi este mai râvnit decât prima poziţie.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş