D O R U R I
Nimic nu ţi-am cerut , vreodată, ştii prea bine
Doar gândurile lasă-mi să zboare către tine
Privind din depărtare spre calea de lumină
Mă-mpac încet cu viaţa-mi deşi mi-este străină.
Când nopţile privesc o stea strălucitoare,
Adânca mea iubire e prea tulburătoare
Iar ochii mei privesc la umbra unui vis
În depărtare gându-mi se crede-n paradis.
Înmărmuresc şi ochii de-atâta întuneric
Dar clipele aşteptării trăiesc un vis feeric
Mai licăreşte luna pe ochiul unui geam
Din înfrăţirea vorbei, nimic nu mai credeam.
Se-nchid în mine doruri prea mult necunoscute
În toamna ce-i târzie spui vrute şi nevrute
De crezi că o iubire fiinţa pustieşte
Să ştii iubirea-n suflet tot creşte, nu descreşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu