Poeme dintr-un manuscris

ROUA DIN LACRIMI  - NELU DANCI  (Plopiș - Maramureș) 

SOARE RĂSARE …
(Plopiș, 10 noiembrie 2019)

Dacă tu privești în zare,
Către culmea dealului,
Vezi un răsărit de soare,
Pentru bucuria ochiului.

Razele sale, parcă aurite,
Se răsfrâng în apa râului,
De toți oamenii iubite,
Spre plăcerea sufletului.

Mesteacănul stă fălos,
Lângă râul liniștit,
Tu să stai la umbră jos
Și să gândești la iubit.

La iubit, la ce-i frumos,
Dar nu la mândruța ta,
La soarele luminous,
Fără el n-am exista.

Să stai bine, să gândești,
Ce-i frumos pe lumea asta,
Dar nu cumva să greșești,
Nu e calul, nici nevasta.

Mai frumoasă ca natura
Și soarele ce răsare,
Nu găsești, numai luna,
Care în zare dispare.

IUBITA MEA …
(Plopiș, 9 noiembrie 2019)

Iubita mea în legănuț,
Îmbrăcată în maramă,
Singură, fără drăguț,
Cu toate că este toamnă.

Frig nu îi este deloc,
Gândul la drăguț îi zboară
Și așteaptă cu mult foc,
Să-l aibă la inimioară.

Că de-o seară și mai bine,
Îl așteaptă în pridvor,
Dar drăguțul nu mai vine,
Nu mai poate de-al lui dor.

Dar așa mai către seară,
Vine al ei bădișor,
Îmbrăcat tot în maramă,
Ca să-i stâmpere din dor.

Și tot lucru merge strună,
După ce a înnoptat,
Cu iubita mea cea bună
Și totul s-a rezolvat.

AI VENIT …

(Plopiș, 8 noiembrie 2019)

Ai venit frumoasă toamnă,
Când te văd îmi dai fiori,
Îmbrăcată ca o doamnă,
Cu strai ca de sărbători.

Lângă apa liniștită,
Te-ai așezat prin copaci,
Tu de mine ești iubită,
Nici nu știi ce să mai faci.

Aici, tu te-ai stabilit,
Nimeni nu te deranjează,
Iar eu am îmbătrânit,
Nimeni nu mă apreciază.

Dar mai sunt și probozât,
De femeile din sat,
Pe care nu le-am iubit
Și amu mi-a fi păcat.

Dar mă duc la spovedit,
La o mândră mănăstire
Și spun tot ce n-am iubit,
Că am fost timid din fire.

RAZĂ DE SOARE …

(Plopiș, 8 noiembrie 2019)

Ce se vede-n depărtare,
În pădurea de stejar?
Este raza de la soare,
Frumuseți așa mai rar.

Dimineața când răsare
Și nu este înnorat,
În pădure este soare,
Frumuseți de neuitat.

Mai frumos ca pe la noi,
Nu găsești pe orișiunde,
În pădure sau zăvoi,
Unde soarele ajunge.

Toate sunt frumoase, tare,
Aici, în țărișoara mea,
Păcat că sunt de vânzare,
Minten nimic nu vom avea.

Doar soarele de pe cer,
Ne rămâne ne vândut,
Pe acela și de-l vor,
Nu îl dăm nici împrumut.

LA PLIMBARE …

(Plopiș, 7 noiembtie 2019)

Sunt acuma la plimbare,
Prin pădure cu mașina,
Cu mândra frumoasă tare,
Chiar acum face cu mâna.

La voi prieteni buni și dragi,
Să vedeți peisaj frumos,
Prin pădurea cea de fagi,
Tot cu omul drăgăstos.

La plimbare am ieșit,
Prin pădurea cea frumoasă,
Nicidecum nu ne-am grăbit,
Ca să ajungem acasă.

Căci pădurea și izvorul,
Îmi sunt prieteni buni la mine,
Aici îmi stâmpăr eu dorul
Și nu mă spune la nime.

Prieten ca și codrul nu-i,
Numai apa și izvorul,
Pe plăcerea omului,
Pe unde mergi cu piciorul.

Dar acum sunt cu mașina
Și cu draga mea nevastă,
Căci s-a ieftinit benzina
Și facem cale întoarsă.

BUFNIȚA …
(Plopiș, 4 noiembrie 2019)

Șade bufnița în pădure,
În scorbura de copac,
Ca cineva să nu-i fure,
Pălăria de pe cap ...

Nu se duce după pradă,
Ziua nu vânează, ea,
Merge noaptea să no' vadă
Ori s-o prindă D.N.A.

Că acei ce fură mult,
Ocrotiți sunt ei de lege,
Ca să fure ne-ntrerupt,
Parcă nimeni nu îi vede.

Ei fură acum de toate,
Nimeni nu îi pedepsește,
Fură ziua și nu-n noapte,
Numai bufnița-i privește.

Îi este frică să nu-i fure,
Scorbura cu casa sa,
Deci, copacul din pădure,
Împreună, cu pălăria.