POESIS - VASILE DAN MARCHIȘ

TOATĂ VIAȚA... 

Pe când doream să aniversez într-un fel sau altul
ziua scrisului de mână
muza m-a împresurat într-un mod neobișnuit
ca un flux de căldură relativ rezistenței mele
ce-mi străpunge pielea fie din afară în interior
sau din interior în afară ,
deocamdată imprecis și întreb astfel:
”Ce înseamnă venirea aceasta
atât de stranie asupra mea,ba chiar nepipăibilă.?
Concret ce pot scrie despre asta?”
Muza m-a copleșit cu răspunsul:
”Sunt mai mult decât pipăibilă dar aștepți
să-ți vin mură în gură,
sau ca banii cash în palma nevoiașului
sau drept alarmă spre a ști dacă
s-a întâmplat ceva deosebit!
Doar așa poți să scrii.?”
Am rostit :
”În fond și la urma urmei legat de aceste elemente
sau de altceva
prezintă-te cum vrei
să pot scrie ceva concret din inimă...
Muza m-a uluit astfel:
”Păi,ți-ai dat seama...scrie cum dorești
că exact inima o reprezint și ai la dispoziție toată viața ...!
Și toată moartea...!”