Semănând mai degrabă cu profeţia unui prooroc apocaliptic, avertismentul a fost rostit, printre alţii, de secretarul general ONU încă din 3 aprilie. Au trecut trei săptămâni şi fiecare ţară dezvoltată a început să vorbească despre măsuri de relaxare. Desigur, ONU militează pentru pace, pentru oprirea tuturor ostilităţilor în faţa acestui virus fără graniţe care nu ţine seama de doctrine, de drepturile omului, de poziţii sociale.
Mai bine informat, preşedintele OMS a repetat avertismentul „ce e mai greu abia acum urmează”.
Din nou liderii ţărilor dezvoltate au vorbit despre măsuri de relaxare pentru repornirea economiei.
Dacă statisticile dau speranţe, repede spulberate, cum că pandemia ar fi în retragere, consecinţele profunde au început să se facă simţite în economie. Preţul petrolului, un adevărat termometru al economiei, arată că se extinde şi pandemia economică. Deşi avem şi noi petrol, mai precis am avut, nu ştim exact ce înseamnă „preţ negativ”. Este ceva de genul putrezirii recoltelor pe câmp, pentru că nu are cine să le culeagă, şi mai ales nu merită să fie recoltate din cauza preţului prea mic.
Dacă şi Angela Merkel a ajuns să someze China să dezvăluie originea virusului înseamnă că situaaţia este mai gravă decât lăsa să se înţeleagă până acum ţara care părea să treacă bine peste criză. Morţi puţini, teste multe, economie sub control.
Nemţii erau hotărâţi să nu piardă nici măcar producţia de sparanghel, o leguminoasă ceva mai evoluată decât păstârnacul. S-ar părea că românii duşi la muncă nu au noroc să câştige nişte bani, pentru că şi în Germania lucrurile încep să se înrăutăţească.
Infecţioniştii şi economiştii spun la unison că ce este mai rău abia de acum înainte urmează.
Infecţioniştii şi economiştii spun la unison că ce este mai rău abia de acum înainte urmează.
Avertismentele că va urma şi mai rău decât până acum au o bază solidă din moment ce vin de peste tot, de la nivelul cel mai înalt, din zone bine informate.
Cifrele sunt îngrozitoare. 20.000 de decese în Franţa. 43.000 în SUA. Italia, Spania nu-şi mai numără morţii. Recoltele putrezesc pe câmp. Zeci de mii de persoane au de gând să dea China în judecată pentru că a adus iadul pe pământ. În ce judecată? Ce instanţă poate judeca apocalipsa economică în care se intră începând cu cei mari şi sfârşind cu fiecare familie în parte?
Coronavirusul nu alege. Noi avem acum ocazia să vedem împlinită zicala „de la vlădică până la opincă”. Pimen, episcopul Sucevei în vârstă de 90 de ani, a fost depistat pozitiv chiar în zilele de Paşti. Sfinţia Sa a ales să rămână în mijlocul oamenilor, nu s-a izolat.
Ce va însemna în România „Ce e mai greu abia acum urmează”? Avem explicaţii de la medici. Ministrul Sănătăţii anunţă că peste 7-10 zile urmează vârful pandemiei. Informaţii despre economie avem destul de puţine. Un deficit de 6-7 % nu spune în sine nimic. Este o simplă cifră. Dar ce se ascunde în spatele ei? Ce ştiu în plus guvernanţii şi nu spun?
Se vor carantina persoanele de peste 65 de ani din familiile cu mai multe persoane care stau într-o singură locuinţă? Doctorul Streinu Cercel propune ca persoanele între 45 şi 65 de ani să stea la izolare încă trei luni. Tăriceanu reacţionează prompt ameninţând că opoziţia va depune moţiune de cenzură pentru demiterea guvernului dacă se adoptă asemenea măsuri.
Cât rezistăm fără activităţi economice? Nici din punct de vedere psihic oamenii închişi în case nu stau foarte bine. Ce va urma? Au spus-o şefii NATO şi OMS: „Ce e mai greu abia acum urmează!”
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu