Transilvania
și Munții Apuseni au reprezentat de 2.000 de ani o miză importantă pentru marii
prădători ai lumii – Imperiile. Dacă acum 1.900 de ani Traian jefuia din Dacia
lui Decebal peste 500 de tone de aur și argint, reprezentând cea mai mare pradă
de război din istoria Imperiului Roman, după ocuparea Munților Apuseni, în cei
150 de exploatare a minelor de aur, romanii au jefuit de câteva ori mai mult.
La o distanță de peste 1.000
de ani, un alt imperiu – cel Habsburgic (și apoi austro-ungar) a jefuit din
Munții Apuseni chiar mai mult decât a făcut-o Imperiul Roman. În secolele de
ocupație austriecii și ungurii au scos din Transilvania valori (aur, argint și
alte resurse) de sute de miliarde de euro, la valoarea de astăzi. Dacă Viena și
Budapesta au prosperat este și datorită aurului românesc. De aceea, atunci când
vizitați Viena și Budapesta și admirați operele arhitectonice din aceste
capitale, priviți totul și în această cheie: multe dintre aceste edificii au
fost realizate prin exploatarea fără milă a românilor și a Transilvaniei!
Astfel că apare o întrebare
esențială: oare unde ar fi fost România astăzi dacă și-ar fi putut folosi în
interes propriu resursele de care dispune? Eu zic că cel puțin la nivelul
Elveției.
Datorită resurselor uriașe de
aur din Munții Apuseni (și astăzi în acești munți se găsesc cele mai mari
rezerve de aur din Europa), în anul 1912, conform statisticilor vremii, din
totalul producției mondiale de aur, aproape 25% era asigurată de aici (Conform
lui JÉRÔME CARCOPINO, profesor la Universitatea din Paris – într-un articol
dedicat aurului dacic, publicat în anul 1924).
Procentul este enorm și ne
arată cât de mare a fost jaful. Nu numai că românii nu au beneficiat de această
bogăție, dar tocmai pentru că era a lor, au fost călcați în picioare de
austro-ungari, fiind ținuți în iobăgie, în mizerie și lipsă de educație, pentru
a nu se putea răzvrăti. Peste toate, bombardarea bisericilor românești din
Transilvania de către austrieci și maghiarizarea forțată operată de unguri au
urmărit, pe de o parte, distrugerea spirituală a românilor, iar pe de altă
parte, anularea identității lor.
Tocmai de aceea (lucru pe
care l-am mai penalizat public), a descoperi în Alba Iulia, capitala Marii
Uniri, zeci de statui reprezentându-i pe austriecii medievali și o gardă
austriacă care are un ritual zilnic în cetatea din Alba Iulia, mărșăluind
printre oameni, în aplauzele acestora, este STRIGĂTOR LA CER! Pentru că, din
motive turistice (după cum justifică autoritățile locale), am ajuns în situația
să ne “ONORĂM” invadatorii și asupritorii de acum peste 100 de ani.
Prin comparație, situația ar
fi similară cu aceea în care polonezii, la Auschwitz, unde a fost principalul
lagăr de concentrare nazist, ar realiza câteva zeci de statui din bronz cu
ofițeri nazisti, în atitudini onorabile, pe care le-ar plasa prin acel loc al
groazei și ar organiza periodic evenimente în care o gardă nazistă ar mărșălui
prin zonă, spre “deliciul” vizitatorilor, cărora le-ar da onorul. Ar fi horor,
nu? Ei bine, la noi nu e nimic neobișnuit. Vorba aia, îl slăvim pe împăratul
Traian invadatorul și în Imnul Național, fără să spunem un cuvânt despre
adevăratul nostru strămoș, Decebal…
„Grandoarea” viziunii
autorităților locale din Alba Iulia este subliniată și de un alt complex plasat
în mijlocul orașului (plătit cu bani grei) unde descoperim șase statui de
militari romani (și împărați) din bronz și un muzeu acoperit care conservă
rămășițele așezării romane de acum 1.800 de ani. Nu vă faceți iluzii: în Alba Iulia
nu veți găsi nicio statuie de dac. Că nu e corect politic!
Vorba aia, când îți elogiezi invadatorii și foștii dușmani, nu mai e loc pentru
patriotism!
Dacă prostia ar durea, poate
că din Alba Iulia s-ar auzi cele mai puternice strigăte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu