joi, 23 aprilie 2020

Starea de urgenţă nu a fost declarată legal


După ce o țară întreagă a fost jignită și zguduită de inechitatea făcută cu sclavii trimiși de Johannis și liberali în Germania în timp ce prostimea stătea în casă sub amenințarea amenzilor și armelor, vocea acestora nu mai este aceeași.
Discursul lor s-a îndulcit și mai tare după ce Parlamentul le-a cerut răspicat socoteala banilor risipiți, iar după ce mama lui Johannis a sughițat din toate pozițiile după ce el a gesticulat ca un apucat și a arătat cu mâna către poporul ortodox - gest pe care nu l-a făcut către cei de-o credință cu el de Paștele catolic! – am văzut că i-a cam pălit duhul blândeții.
Mai mult chiar, în ultima vreme – după ce s-au trezit sub tirul tuturor categoriilor sociale – se întrunesc în tot felul de comisii și ședințe, în care ori se fac că lucrează, ori chiar lucrează, ori doar mimează bine acest lucru.
Pe lângă asta, vorba unui vechi proverb românesc „țara arde și baba se piaptănă”!
Pe absolut toate posturile de televiziune și de radio, în spațiul public și pe rețelele de socializare n-ai loc de guvernanți.
Firesc e să te întrebi când mai lucrează!



 Decretele de instituire și prelungire a stării de urgență sunt nule

Decretul preşedintele privind instituirea stării de urgenţă şi cel de prelungire a acesteia sunt doar acte administrative cu caracter normativ, și ar putea fi lovite de nulitate, pentru că preşedintele a omis să precizeze explicit temeiul legal.
Vestea dată de europarlamentarul PSD Chris Terheş vine ca o bombă pentru cele două palate.
Ea vine la doar câteva zile după ce avocatul Corneliu-Liviu Popescu a semnalat, legitim, nelegalitatea decretului semnat de Johannis cel plin de mușchi, prin care țara a fost pusă realmente pe butuci, agricultura abandonată și industria paralizată.
Corneliu-Liviu Popescu este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept din București, Catedra de Drept Public.
Este același avocat care, din postura de apărător al fostului premier Adrian Năstase, la începutul ședinței din 18 martie 2013, la Tribunalul București, în care s-a judecat recursul DNA față de sentința Judecătoriei Sectorului 4 de eliberare condiționată a lui Năstase a refuzat să pledeze dintr-o poziție inferioară procurorului DNA.
El a avut atunci demnitatea necesară și a cerut completului format din judecătoarele Ioana Cleopatra Șipoteanu, Constanța Carmen balaci și Florentina Vasilățeanu să respecte Hotărârea CSM prin care s-a reglementat poziția părților în sala de judecată.
Judecătoarele au analizat cererea sa și l-au pus pe avocat la același nivel cu procurorul Sorin Chiriazi.
Exemplul avocatului Liviu Popescu a fost urmat atunci și de către ceilalți doi apărători ai lui Adrian Nastase, care și-au susținut pledoariile de la același nivel cu procurorul de ședință.
Așadar, acesta este avocatul care a întreprins în cursul zilei de 9 aprilie 2020 demersurile pentru intrarea în legalitate a acestui act controversat, respectiv:
- A formulat plângere prealabilă prin care a solicitat președintelui Klaus Iohannis și primului ministru Ludovic Orban să revoce în parte Decretul nr. 195/2020, pentru nelegalitatea conținută la capitolele V și VII din anexa 1 la Decretul 195/2020, prin care s-au luat măsuri de natură legislativă, atribut exclusiv care îi revine Parlamentului.
Pentru că în capitolele V și VII din Anexa I a Decretului prin care a instituit Starea de Urgență pe teritoriul României a încălcat grav atributele Parlamentului, Klaus Johannis cel – acum – cu „numai” cinci case poate fi suspendat din funcție și acuzat de înaltă trădare.
Pentru că a contrasemnat acele acte, premierul Ludovic Orban a fost reclamat pentru răspundere  penală pentru fapte săvârșite în exercițiul funcției.

Dezvăluire făcută de europarlamentarul Chris Terheş

Europarlamentarul PSD Chris Terheș este cel care a explicat faptul că preşedintele a menţionat generic articolul 3 al OUG 1/1999, articol care cuprinde însă două situaţii distincte.
În opinia sa, președintele ar fi trebuit să menţioneze şi litera, a) sau b), în baza căreia emite decretul.
IATĂ ÎNTREAGA SA EXPLICAȚIE:
Decretul Presedintelui Iohannis de instituire a starii de urgenta, precum si decretul de prelungire a acestei stari risca sa fie lovite de nulitate absoluta pentru ca Presedintele nu a invocat temeiul legal precis de emitere a acestor decrete!
Prin Decretul 195 din 16 martie 2020 Presedintele Iohannis a instituit pentru 30 de zile starea de urgenta pe intregul teritoriu al Romaniei. Masura a fost apoi incuviintata de Parlament.
Ulterior, prin Decretul 240 din 14 aprilie 2020 Presedintele Iohannis a prelungit, incepand cu data de 15 aprilie, cu inca 30 de zile starea de urgenta pe intregul teritoriu al Romaniei. Parlamentul nu s-a pronuntat inca pe aceasta masura.
Conform expunerii de motive, cele doua decrete au fost date "în temeiul prevederilor art. 93 alin. (1), ale art. 100 din Constituția României, republicată, și ale art. 3 și art. 10 [si art. 15 - in cazul Decret 240/2020 - n.m.] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004, cu modificările și completările ulterioare".
Art. 3 din OUG 1/1999 prevede urmatoarele:
"Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în URMATOARELE SITUATII:
a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;
b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre".
Dupa cum vedeti, in acest articol e vorba despre doua situatii distincte in care se poate institui starea de urgenta.
Distinctia dintre cele doua situatii este importanta, deoarece in functie de litera invocata, a) sau b), se pot aplica o serie de masuri, diferite pentru fiecare caz in parte.
Astfel, art. 18 din OUG 1/1999 detaliaza ce se intampla in cazul instituirii starii de urgenta in baza art. 3 lit. a), iar art. 19 din aceeasi ordonanta detaliaza ce se intampla in cazul instituirii stariii de urgenta in baza art. 3 lit. b).


Aici gasiti textul complet al OUG 1/1999, unde puteti vedea ce contin art. 18 si 19!


 Mai mult, articolul 26 din OUG 1/1999 stabileste distinct CE masuri se pot dispune in cazul celor doua stari de urgenta, gravitatea acestora fiind vizibil diferita in cazul art. 3 lit. a) fata de lit. b).
“Art. 26
(1) Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. a), se pot dispune următoarele:
a) aplicarea planurilor aprobate, conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență și ale decretului de instituire;
b) organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicațiilor, produselor, resurselor și infrastructurii pentru nevoile forțelor destinate apărării;
c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgență, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum și supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
d) rechiziționarea de bunuri, potrivit legii.
(2) Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. b), autoritățile și instituțiile publice, operatorii economici și populația sunt obligate să respecte și să aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum și măsurile dispuse de autoritățile competente.”
De aceea, pentru verificarea legalitatii masurilor dispuse, mentionarea in decret a temeiului legal precis este fundamentala.
Acesta este si motivul pentru care, de altfel, art. 14 din OUG 1/1999 prevede explicit ca:
"Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență TREBUIE să prevadă următoarele:
a) motivele care au impus instituirea stării;".
Motivele sunt justificate in fapt si in drept, or tocmai temeiul de drept nu a fost precizat de Presedintele Iohannis in cele doua decrete.
A instituit si prelungit Presedintele Iohannis starea de urgenta in baza art. 3 lit. a) sau lit. b) din OUG 1/1999?
Nu stim, pentru ca el a precizat ca instituie si prelungeste starea de urgenta doar in baza art. 3, fara a preciza litera de la articol.
In lipsa acestei motivari explicite in drept a temeiului in baza carei litere de la art. 3 din OUG 1/1999 Presedintele a instituit, iar apoi a prelungit starea de urgenta, cele doua decrete risca sa fie lovite de nulitate absoluta, iar prin aceasta sunt lovite de nulitate absoluta si toate actele subsecvente.
II las pe altii sa justifice daca si cum se mai poate "corecta" viciul din Decretul 194/2020, prin care Presedintele a instituit starea de urgenta.
Dat fiind, insa, ca Decretul 240/2020 de prelungire a starii de urgenta nu a fost inca incuviintat de Parlament, Presedintele ar trebui sa amendeze acest decret si sa precizeze explicit in baza carei litere de la art. 3 din OUG 1/1999 a emis decretul.
Daca Decretul 240/2020 ramane cum e acum, fara mentionarea temeiului precis de la art. 3 din OUG 1/1999, se vulnerabilizeaza si risca a fi compromise toate masurile luate pana acum.

Autor: Ioan Romeo ROŞIIANU
Sursa: STIRILE MM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu