Nu știm dacă aceste socoteli au fost sau nu închise conform angajamentului în Ministerul condus de Florin Cîțu. Dar încă nu am primit nicio veste despre cât de bine își revine România dintr-o criză, care i-ar fi trecut doar pe lângă ureche. Să studiem puțin halucinațiile ministrului nostru de Finanțe, pentru a afla cu un ceas mai devreme încotro ne îndreptăm.
La data de 13 martie a acestui an, tot în urma unor calcule savante, ținând mai degrabă de alchimie decât de tehnicile financiare, Florin Cîțu a ajuns la următoarea concluzie pe care a făcut-o publică: „România va avea nevoie de un pachet financiar de minimum 1% din Produsul Intern Brut, pentru consolidarea creșterii economice sustenabile, pentru menținerea locurilor de muncă și pentru reducerea împovărării românilor”. Scurt pe doi. Semnalam atunci această aberație. În timp ce state din Uniunea Europeană, eliberate de povara plafonării deficitului bugetar, luaseră decizia de a-și proteja economiile investind în dezvoltare peste 10% din PIB, unele cum e Spania mergând chiar până la 17%, din calculele lui Florin Cîțu s-a născut o mărgică. De 1%. Cum Dumnezeu voia Cîțu în luna martie să dinamizeze economia României – și încă într-un mod sustenabil – cu doar 1% din PIB? Și asta chiar în momentul în care era în plină desfășurare căderea liberă a economiei? O lună mai târziu, în 14 aprilie, cade prima secure.
În 14 aprilie, deci la doar o lună după declarația festivistă a ministrului român al Finanțelor, Fondul Monetar Internațional a revizuit estimările asupra economiei românești pentru acest an, de la o creștere care fusese prognozată la 3,5% în octombrie anul trecut, la o scădere de circa 5% pentru 2020. În total, adunând aceste cifre, observăm în materie de estimări FMI o contracție uriașă. De 8,5%. Așadar, în urmă cu o lună, cea mai importantă instituție financiară din lume semnala că economia României se află într-o cădere liberă și vertiginoasă. Tot FMI a semnalat cu același prilej, deci tot în urmă cu o lună, că șomajul va crește și el într-un mod spectaculos, de la 3,9% la 10,1%. Sunt cifrele pe acest an.
Și iată că, în urmă cu câteva zile, încercând să se transforme într-un magician, Florin Cîțu ne anunță că a făcut imposibilul și că acest imposibil va fi scos din joben în scurt timp, pentru a fi înfățișat cu legitimă mândrie întregii populații, precum și partenerilor noștri europeni. Încă din joben iepurașul nu a ieșit. Și se pare că nici nu va ieși. Din informațiile pe care le am, împinși de ministrul lor de la spate, unii funcționari de la Finanțe s-au împiedicat, au căzut în nas și s-au încurcat în socoteli. Iar Florin Cîțu nu are ce să ne prezinte altceva decât un dezastru fără precedent. De aceea, după ce a spus că datele economice arată foarte bine, că de fapt România traversează nevătămată această criză, acum tace ca peștele și se mărginește să vorbească doar la modul general despre faptul că el ca ministru ar fi realizat imposibilul.
Păi dacă este așa, atunci nu avem altceva de făcut decât să-i acordăm lui Florin Cîțu o primă de bună credință. Dacă economia noastră duduie, dacă ea arată mult mai bine decât s-ar fi crezut, atunci treaba e simplă. Înseamnă că, în câteva zile doar, vom afla că legea a fost respectată, iar pensiile vor crește cu 40% la sută. În timp ce alocațiile de stat pentru copii se vor dubla. Iar industria media, pentru a fi salvată, nu va mai fi mituită cu contracte de publicitate, ci pur și simplu va fi elaborată și implementată, ca și în alte țări, o schemă de ajutor de stat, care să vizeze nu doar casele de presă, ci și jurnaliștii. În fine, ar trebui să vedem cum șomerii se reîncadrează în muncă în societăți comerciale care duduie și zbârnâie. Și abia dacă toate aceste lucruri se întâmplă vom putea concluziona că nu Florin Cîțu ci noi, toți ceilalți avem halucinații. Și că ni se pare doar că românii sunt condamnați să muncească pe post de sclavi la propriu în întreaga Europă, urmând ca noi să le asigurăm pe banii noștri tratamentele contra coronavirusului, cu care sunt infectați în generoase state sociale, cel mai bun exemplu fiind Germania.
Și încă tot ne-am poticni într-o nedumerire. De ce se laudă Florin Cîțu că obține credite, în numele statului român, cu numai 3,5% dobândă medie pe an? Păi din câte știu, toate statele Uniunii Europene care împrumută în acest moment bani de la bănci o fac cu dobânzi în jur de 1%. Care o fi performanța? Cum funcționează această performanță? În favoarea sau în defavoarea statului român?
Cu legitim interes aștept ca toate aceste mistere generate de extraordinarele halucinații ale lui Florin Cîțu să fie lămurite cumva în Parlamentul în care opoziția ne anunță din nou, prin declarații belicoase, că se pregătește să taie și să spânzure.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu