Spre deosebire de dictatură, democraţia oferă
oamenilor dreptul de a gîndi independent, a trăi cu demnitate şi în libertate.
Ce-i drept, conceptul de libertate nu este înţeles la fel, percepţia depinde de
statutul social al cetăţenilor, nivelul lor de instruire, educaţie, cultură şi
civilizaţie. În stare de normalitate, majoritatea societăţii este conştientă că
libertatea individuală sau colectivă are limite, nu poate fi decît relativă,
nicidecum absolută. Dreptul de a fi liber presupune respectarea unor reguli,
norme şi principii, sprijinite de legislaţia elaborată de instituţiile statului.
Peste tot în lume, indivizii certaţi cu legea, pentru gravitatea faptelor
săvîrşite, dau socoteală, sunt traşi la răspundere, şi sancţionaţi conform
legislaţiei în vigoare. În situaţii anormale, atipice, generate de fenomene
naturale imprevizibile, sau de oameni (războaie, revoluţii, răscoale, conflicte
rasiale, interetnice) apare tendinţa ca haosul, confuzia şi dezordinea să ia
locul stării de normalitate. Context în care gradul de infracţionalitate
creşte, devine inevitabil, iar autorităţile sînt obligate să instituie starea
de necesitate, urgenţă sau asediu, în funcţie de gravitatea şi amploarea
evenimentelor.
Pentru a înţelege ce a însemnat autoritatea din
istoria unor conflicte sociale, petrecute în România secolului trecut, vin cu
cîteva exemple. În timpul Răscoalei din 1907, generalul Averescu a ordonat
armatei să tragă în răsculaţi, pe motiv că ţăranii au atacat instituţiile
statului. Nimeni nu l-a tras la răspundere, din contră, după Primul Război
Mondial, generalul a devenit erou naţional. În timpul celui de-al doilea Război
Mondial, ţiganii din Bucureşti s-au dedat la furtişaguri şi au început să
terorizeze populaţia. Pentru a reduce escaladarea violenţelor, mareşalul
Antonescu a decretat trimiterea lor în Transnistria, provincie ocupată de armata
română. Ce s-a întîmplat ulterior cu ei este de domeniul istoriei. În timpul
cutremurului din martie 1977, hoţii care au căutat prin moloz lucruri de
valoare au fost împuşcaţi pe loc. În această perioadă critică şi plină de
nervozitate, cuvîntul de ordine, în toate ţările afectate de pandemie, a fost
ca populaţia să stea acasă. Deşi majoritatea românilor s-au aliniat unei măsuri
ce prevede limitarea unor drepturi şi libertăţi individuale, o seamă de
concetăţeni ignoră responsabilitatea individuală şi încalcă prevederile
Ordonanţelor Militare. Este regretabil că o parte a comunităţii rome, care se
consideră stat în stat, cu bună ştiinţă sfidează regulile de convieţuire
socială şi provoacă autorităţile, menite să asigure ordinea şi liniştea
publică. În S.U.A., ţară considerată leagănul democraţiei, agresarea unui
poliţist, fără prejudecăţi şi resentimente, înseamnă moarte sigură.
Liderii comunităţii rome şi reprezentanţii
O.N.G.-urilor, care mint că le apără interesele, dezinformează cînd afirmă că
romii se simt discriminaţi de societate. Comportamentul lor deficitar (al
unora) duce la autolizare şi discriminare, fenomene la care societatea nu este
responsabilă. Unde sunt banii europeni, destinaţi integrării şi inserţiei
sociale a romilor? Întrebare retorică, probabil prin buzunarele celor care se
fac că le poartă grija. Pentru autorităţi şi societate, integrarea celor
certaţi cu legea nu trebuie să fie o prioritate. Cine doreşte să se integreze
trebuie să renunţe la obiceiuri şi tradiţii, incompatibile cu evoluţia
societăţii. Dacă în democraţie, instituţiile de forţă ale statului au tolerat
nelegiuirile infractorilor şi au bătut palma cu pleava societăţii, revenită în
ţară să-şi reconfigureze sferele de influenţă, este grav şi nu mai putem vorbi
de libertate ca necesitate înţeleasă. În spaţiul public se zvoneşte că după
trecerea urgiei, întreaga suflare omenească, de la baza şi pînă la vîrful
piramidei va fi altfel. Nu cred, uitarea face parte din mjloacele de
supravieţuire ale speciei umane, dovedite de istorie. Care nu minte şi spune
adevărul.
Prof. Vasile ILUŢ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu