Începe perioada comparaţiilor între măsurile luate de fiecare ţară. Ţările cele mai afectate de coronavirus au început să introducă primele măsuri de relaxare. Întâmplător cele mai afectate ţări sunt cele mai căutate destinaţii turistice. Italia, Grecia, Spania nu pot fi imaginate fără turişti. Veneţia fără turişti nu este decât un oraş înconjurat de ape. Insulele din Grecia fără turişti sunt pustii ca satele din care au plecat românii la muncă în străinătate.
România va urma exemplul ţărilor care au început să experimenteze variante de relaxare. Suntem în urmă cu aproape două săptămâni, timp în care se pot observa consecinţele măsurilor de relaxare din alte ţări.
Vom învăţa de la alţii, dar depinde cum se vor aplica măsurile în practică nu doar la nivel naţional, ci şi local.
În acest sens va creşte rolul autorităţilor locale. Nu doar în perioada de criză, apoi de relaxare, ci şi după trecerea crizei se va modifica radical importanţa factorilor locali în gestionarea şi administrarea comunităţilor pe care le conduc.
Teoreticieni din toate domeniile sunt de părere că după coronavirus lumea se va schimba ca după un război devastator sau după o revoluţie sângeroasă.
Se merge atât de departe încât se vorbeşte despre o nouă ordine mondială. Germania dezbate problema staţionării armelor nucleare americane pe teritoriul ei. Este un exemplu extrem, însă ele arată până unde poate merge dorinţa de schimbare post-coronavirus.
Comerţul intercontinental va suferi modificări greu de imaginat înainte de criză. S-a văzut cu această ocazie cât de mult depind ţările lumii de materia primă, de componentele produse în China. Nu ştim cum vor evolua relaţiile dintre SUA şi China, dar nici între SUA şi Uniunea Europeană.
În această perioadă solidaritatea nu a fost punctul forte al ţărilor care treceau drept aliate.
Fiecare s-a descurcat cum a putut. Italia lăsată singură este exemplul extrem. Ajutoarele reciproce au fost mai mult simbolice. Chiar şi în interiorul unei ţări fiecare regiune s-a străduit să se salveze întâi pe ea, apoi să sară în ajutorul altora. În SUA între guvernul federal şi guvernatori au apărut fricţiuni, mergând până la acuzaţii dintre cele mai grave.
Toate acestea conduc nu doar la ideea că lumea nu va mai fi cum a fost, ci şi că lumea nu era aşa cum credeam că este. Cine şi-ar fi imaginat că SUA nu va sări în ajutorul partenerilor europeni? Cum a aplicat Uniunea Europeană principiul consolidării economice şi sociale în această criză? Fondurile UE pentru redresare economică s-au împărţit după regula celui mai puternic. Ţările în care nu s-a introdus moneda euro s-au ales cu mărunţişuri.
Dacă lumea se va schimba întrebarea care ne priveşte pe noi este în ce fel se va schimba România. Pentru a răspunde la o asemenea întrebare trebuie să vedem dacă există personalităţi politice capabile să aibă o viziune despre schimbarea la faţă a României.
După primul război mondial România a ieşit întărită. După al doilea război mondial am intrat într-o perioadă neagră. După decembrie 1989 România a pierdut startul, din cauza obtuzităţii lui Ion Iliescu rămânând în urma fostelor ţări socialiste, Polonia, Ungaria, Cehia.
Avem în acest moment două tabere politice. Viitorul României depinde de capacitatea PNL şi a preşedintelui Iohannis de a se folosi de această oportunitate. Opoziţia, nemulţumită de modul în care acţionează guvernul, are altă viziune şi pentru a o pune în practică pregăteşte o moţiune de cenzură care să ducă la căderea guvernului PNL.
Ce se va întâmpla? Aşa cum se compară eficienţa măsurilor de relaxare combinate cu măsurile de repornire a economiei luate de fiecare ţară în parte, va trebui să comparăm programele propuse de cele două tabere politice.
Din păcate nici partidele de dreapta, reprezentate de PNL, USR, PMP, UDMR, nu propun un program, la fel cum nici stânga, adică PSD, ALDE şi Pro România, nu vine decât cu vorbe.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu