O temă populistă: pensiile speciale

Prin declaraţii care de care mai fulminante, partidele se întrec în prezentarea unor variante de eliminare sau tăiere a pensiilor speciale. Este un subiect care a fost rostogolit ani de zile, de la un guvern la altul.
Cert este că pensiile speciale există şi nimeni nu-şi asumă responsabilitatea de a le fi înfiinţat. Ele s-au născut prin adăugare.
Fiecare partid a pus câte o cărămidă reuşind să ridice un zgârie-nori în mijlocul bugetului României. Puse în raport cu pensiile pensionarilor de rând, specialele dau măsură inegalităţii dintre categoriile socio-profesionale.
Dacă gradul de democraţie în România ar fi măsurat după criteriul acordării pensiilor ne-am situa undeva între jungla africană şi dictaturile latino-americane din secolul 20.
Pe de altă parte, s-ar putea spune că nu pensiile speciale sunt mari, ci pensiile normale sunt mici. Este şi acesta un punct de vedere ce poate fi luat în calcul când se discută despre majorarea cu 40% planificată pentru septembrie.
Criza cornavirus obligă partidele să se plieze după noua situaţie economico-financiară. După ce CCR a decis că tăierea acestor pensii este neconstituţională, partidele parlamentare, de la PSD la USR şi UDMR, şi-au prezentat variantele proprii propunând impozitatea lor. Cifra avansată de majoritatea partidelor este aproximativ aceeaşi: 90%. Asta înseamnă că s-a ajuns la concluzia că diferenţa dintre o pensie normală, potrivit contributivităţii, este de 90%. Sau, invers, o pensie normală reprezintă 10% dintr-o pensie specială.
Cifrele acestea nu par exacte dacă se pune faţă în faţă o pensiile de 15-20.000 lei cu una de 1.500 lei. Oricum, comparaţiile sunt ameţitoare.
Cu toate acestea, cu toate că majoritatea partidelor vor să impoziteze pansiile, putem fi siguri că 
lucrul acesta nu se va întâmpla în viitorul apropiat. Devine din ce în ce mai clar că majorarea din septembrie se amână. Acest lucru va genera nemulţumiri. Nu poţi crea încă un val de nemulţumiri impozitând pensiile speciale cu un procent uriaş, de 90%.
Toate partidele au nevoie de voturi. Este posibil ca PNL, aflat la guvernare, să-şi facă alte socoteli. Poate amâna impozitarea specialelor oferind în acelaşi timp o creştere modestă a pensiilor în septembrie.
PNL a demonstrat până acum că mizează pe moderaţie. Nici prea moale ca socialiştii, nici prea radical ca un partid de dreapta.
PNL, ca partid de guvernare, se situează undeva între un PSD ceva mai rezonabil şi un USR mai prudent. Pentru neluarea unor măsuri de dreapta are o scuză: pandemia provocată de coronavirus.
Criza de identitate prin care trecea PNL în primele luni de guvernare s-a estompat odată cu apariţia noului coronavirus.
Cu puţin cinism, am putea aprecia că PNL guvernează mai bine în condiţiile stării de urgenţă şi a stării de alertă decât o făcea înainte de pandemie.
De exemplu, de ce nu a impozitat pensiile speciale imediat după ce a ajuns la guvernare? Critica guvernul PSD pentru că umfla aparatul bugetar? De ce nu l-a redus? Le reproşa social democraţilor că nu susţin mediul de afaceri? Cum l-a susţinut după ce a fost demis Guvernul Dăncilă?
Actualele partide seamănă între ele ca nişte picături de apă tulbure. Le diferenţiază discursurile, nu programele.
În esenţă partidele spun acelaşi lucru, dar cu alte cuvinte.

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş