Domnul Gherheș și Istoria

                                                                                           de Gheorghe PÂRJA

Nu de puține ori am căutat argumente pentru a-mi răspunde la întrebarea de ce prețuiesc istoria, în general, și mai ales istoria națională? Răspunsul a venit, în principal, din partea dascălilor care m-au învățat cum stăm cu lumea. Dascălii mei (ai noștri) făceau parte din prima generație de elevi care au fost instruiți de cei care au purtat spiritul Marii Uniri, la Alba Iulia. Erau dascăli prin satele de Vale ori în Marmația. Așa i-am avut la catedră pe Fodoruț, din Desești, Balea, din Ieud, ori Paul, din Mara. Ei ne-au pus în legătură cu istoria, care nu se învăța la școală. Ne îndemnau să ștergem praful de pe cărțile vechi, să răsfoim colecțiile de ziare din arhive. Din această stirpe norocoasă face parte și istoricul Ilie Gherheș, de Petrova, unul dintre cei mai autorizați deslușitori ai istoriei Maramureșului și efectul ei asupra istoriei naționale. Când Ilie aprinde flacăra curiozității în preajma unui document, te convinge că discursul este în preajma adevărului relatat.
Deși istoria este o știință inexactă, ea tinde spre adevăr, având ca aliat prețios documentul. Istoricul Ilie Gherheș nu-și permite fabulații în jurul unei cronici documentare, ci utilizează interpretarea în contextul epocii. Așa se întâmplă și în recenta carte „Dr. Vasile Chindriș – sub cupola idealului național”, semnată de Ilie Gherheș, lucrare apărută sub egida Bibliotecii județene „Petre Dulfu,” Baia Mare, 2019. Încă din prima pagină, intrând în biografia celebrului ieudean, autorul consideră că „altarul postumității unei personalități este întotdeauna împodobit cu roadele faptelor sale, cu opera lucrătoare a idealurilor pe care le-a năzuit.” Ilie Gherheș crede cu tărie că „istoria este un exercițiu de sinceritate și că emoția patriotică este lacrima îngerului nostru păzitor.”
Frumoasă profesiune de credință! Într-o vreme în care, din motive absolut bizare, istoria națională este alungată din școli, gest necugetat care va avea urmări devastatoare, Ilie se încăpățânează, frumos și necesar, să ne fie dascălul de istorie. Sincer, documentat și curajos. Personalitatea lui Vasile Chindriș este ilustrată de iradierea documentarului biografic, care vine să ne contureze un lider ce a făcut istorie în această parte de Românie. Da, Ilie, și eu sunt uluit cum niște simpli prunci de țărani, cu părinți analfabeți, au ajuns să stea la masă cu elitele vremii în care au trăit. Și nu au stat degeaba, ci au câștigat ce au râvnit. Ce a cerut istoria pentru neamul lor. Ce combustie miraculoasă s-a petrecut în Maramureșul începutului veacului trecut!
Ilie Gherheș are harul de a ne transmite pulsul timpului cercetat, cu evenimentele lui decisive, într-un mod emoțional, dar și cărturăresc. Scrie cu patima istoricului, dar fără patimi istorice. Este un fapt admirabil și necesar într-o vreme când tot mai mulți amatori învață păsările să zboare. Ilie face parte dintre cei care ne îndeamnă să mergem pe drumul sigur, ce ne duce mai aproape de fapta istorică întâmplată. Și nu visată. Am sentimentul că Ilie a împrumutat calitățile personajelor istorice despre care scrie. Această contaminare mi se pare firească. Ca un sculptor care nu se îndepărtează de arta figurativă. Aceea izvorâtă din real. Este un echilibrat comentator al fenomenului istoric românesc din Maramureș. Cu oameni providențiali, cu martiri, cu realități crude, cu pilde de viață care trebuie să rezoneze în conștiința urmașilor. Vitregiți să-și învețe istoria care ne-a adus aici.
Doamne ferește, să fim întrebați să spunem ai cui suntem, iar noi să nu știm răspunde! În cartea de care aminteam, Vasile Chindriș este decupat din istoria începutului de veac douăzeci ca un lider vizionar, temerar și întemeietor. Cu răspunderi mari în perioada aceea. Este relatată și o prietenie în cheia idealului național dintre Vasile Chindriș și savantul Vasile Pârvan. Cele patru scrisori ale lui Vasile Pârvan către maramureșeanul nostru și-au găsit în Ilie Gherheș un admirabil comentator. Cum, printr-o întâmplare, le-am avut multă vreme în păstrare, am socotit că un istoric le poate încadra mai bine în frământarea vremurilor. Și nu m-am înșelat. Capitolul din carte este o mărturie elocventă.
Da, avem nevoie de cărțile Maramureșului! Trăim un moment de secetă în învățarea istoriei românilor, dar și a altor neamuri. Diriguitorii învățământului românesc au alungat istoria din școli. O să dați seama! De aceea avem nevoie de istorici ca Ilie Gherheș, care este de veghe la memorie. Până se va trezi o minte de ispravă să pună istoria prima în catalog, alături de limba română, să-i întrebăm pe istorici precum Ilie Gherheș, că mai avem câțiva, cum mai stăm cu știința trecutului? Cartea despre dr. Vasile Chindriș este o iluminare în timpul istoric al Maramureșului. Cinste autorului și Bibliotecii județene care ne-au oferit acest dar.