Lecții de învățat. Instituțiile statului și cetățeanul

 

                                                             de Viorica Pârja

 Un efect major al crizei actuale îl reprezintă reîntoarcerea în mai mare măsură a cetățeanului către stat, către instituțiile și organismele care ar trebui să-i reprezinte și să-i garanteze drepturi esențiale: accesul la serviciile de sănătate, la educație, la cultură, la liberă exprimare.

Pus în postura de a se confrunta cu realitatea trăită intens în fața unui virus împotriva căruia nu există, încă, antidot, cetățeanul resimte acut nevoia unor soluții care să remodeleze relația, evident deteriorată, dintre stat și cetățean. Așa încât, paradigma relației dintre cetățean și stat necesită o schimbare, din perspectiva ideii că statul trebuie să fie la dispoziția cetățenilor, și nu cetățenii subordonați autorităților statului.

Asta înseamnă, însă, atât responsabilități pentru cetățean, dar și pentru cei care îndeplinesc funcții de autoritate publică și care sunt în slujba cetățeanului. Conformarea la reguli, claritatea măsurilor propuse trebuie puse într-o relație corectă. La fel și adecvarea comunicării dintre cele două părți.

Spun asta întrucât asistăm la un deficit de democrație! Nu prea ne conformăm la reguli, iar claritatea măsurilor propuse devin, cu sau fără intenție, secundare. Numai că această abordare rigidă a modului de comunicare între instituții și cetățean era, de fapt, încă dinainte de situația de urgență sau de alertă, cu care ne-am confruntat și ne confruntăm și acum.