Salutară intervenția președintelui Academiei Române… Dar, totuşi, parcă prea moale, prea academică, prea catifelată pentru situația în fapt. Pentru că, în momentul în care suntem izbiți cu șenilele unor acuzații nedrepte, nu este deloc nimerită pășirea în tranșee cu buchețele de flori. Se impunea dară o reacție cât se poate de fermă. Mai ales că un român, al câtelea oare?, a fost lăsat de-a dreptul singur în fața unui adevărat linșaj media, impunându-se măcar un comunicat oficial al Academiei. Nu o postare de facebook. Și, mai ales, era necesară punctarea clară, din perspectiva formei lingvistice din limba română, nu căutarea unor analogii justificative.
Din nou însă, mănușile prea catifelate, prea de limbaj diplomatic scrobit în niște canoane potrivite doar acelora care nici măcar nu au ridicat din sprâncene, oficialii de la Externe, au ținut între degete o peniță mult prea timidă când, în fapt, se impunea una care să lovească, să izbească, să exprime dovezile, nu să le explice, să le justifice… Și, în nici un caz, nu trebuiau căutate scuze printre cuvintele din călimara de literat, oricum doar scrise, nici măcar împunse până la seva hârtiei, pe coala maltrată de alții cu acuze nefondate.
E drept, președintele Academiei a punctat un mare adevăr. Limbile, ca și oamenii, se schimbă. Dar una este schimbarea „naturală”, în ritmul trecerii vremurilor, și alta este aceea în care limbile să fie „înnoite” forțat! Aidoma oamenilor care, da!, nu se schimbă de la sine, nu când vorbim despre impunerile politicilor din pleiada butaforică a „politically correctness” -ului, ci sunt schimbați.
Or, un singur lucru trebuia subliniat, și nu ca argument justificativ, ci strict ca poziție, și trimis forurilor acuzatoare. Faptul că „negru” din limba română semnifică o culoare și nu are conotații rasiale. Punct. Orice altă virgulă nu își mai avea rostul. Și nu trebuia lăsată nici o propoziție explicativ-formativă a faptului că negrul „nostru” nu are un sens principal legat de rasă, și, în consecință, de discriminare. Pentru că de aici vor începe să curgă referate, „studii”, eseuri. Și tocmai de asta nu avem nevoie. Pentru că limba română nu trebuie justificată nimănui și nici nu trebuie să-și justifice lexicul.
Să nu adoptăm deci poziții de „ghiocel”!… Să fim mai fermi! Mai ales în aceste vremuri în care măștile atârnă oricum a botniță peste mult prea multe dintre libertățile noastre de exprimare. Și nu trebuie să lăsăm loc liber tocmai acelei posibilități ca limba română, nu se înnoiască ea în mod natural, ci să fie schimbată. Pentru că atunci va trebui să găsim identități lingvistice pentru a face deosebiri penibile, de forma noțiunilor de negru drept culoare și negru cu posibile conotații rasiale. Iar lingviștii trebui să apere limba română, nu să lase porți de iminente, prezentate chiar ca necesare schimbări, în numele evitării unor neclarităţi.
Pentru că nu limba română generează confuzii! Ci intersectarea cu alte limbi poate da naștere unor asemenea „ciocniri”. Iar părțile „contondente” nu trebuie evitate punând a priori pe eșafodul sacrificării chiar cuvintelor limbii tale. Pentru că trebuie să ne apărăm limba, nu frivolitățile lingvistice ale celorlalți.
Oricum, chiar dacă a părut a avea o ușoară anatemă mioritică, intervenția președintelui Academiei a fost cât se poate de binevenită! Și putea reprezenta un punct de plecare, de izvorâre de poziții instituțional-oficiale din partea autorităților şi guvernanţilor. Cele atât de lașe în a-și apăra cetățenii. Deși pare tot mai evident că nu despre lașitate a fost vorba… Și nici despre necunoașterea dată de vreo imprecizie lingvistică. Pentru că MAE ar fi trebuit să plece din start, nu de la abordarea lingvistică, mult prea stufoasă în detalii pentru nivelul de pricepere (mai mult de percepție!) al unora dintre oficialii noștri, ci de la poziția pe care a avut-o președintele Turciei. Acel punct penibil în care acesta a luat apărarea, dacă tot e să vorbim despre natura „clară” a termenilor, nu a unui cetățean turc, ci a unui soi de „maur”…
Cezar Adonis Mihalache – Naţiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu