Dar cum
forța reunită a acestor contraperformanțe sau „performanțe negative”
postdecembriste depășește cu mult nenorocirile provocate României de ambele
conflagrații mondiale (da, căci atunci românii se țineau locului și se jertfeau
cu sutele de mii pentru apărarea țării de invadatori, pe când acuma se
înstrăinează cu milioanele pentru a deveni robii globaliștilor), a trebuit să
treacă ceva timp până ce ne-am dat seama nu doar că politrucii dâmbovițeni sunt
niște necalificați și niște impostori, ci – lucru mult mai grav pentru țară și
nație – că ei toți sunt ticăloșiți până în măduva oaselor, vasăzică sunt
oricând dispuși (a se citi obligați) să-și trădeze concetățenii în apriga și
necontenita confruntare cu interesele politico-strategice ale puterilor străine
și cu interersele economico-financiare ale cartelurilor, acesta fiind, de
altminteri, motivul pentru care sculele autohtone se mențin în lăbăreala
politrucianistă de pe meleagurile noastre.
Dovada
că toate politicile naționale sunt părți componente ale politicii globaliste,
ne este remarcabil oferită de jurnalistul Marius Albin Marinescu în articolul „Dragostea” Germaniei pentru România în
1989-1990 (mai exact, uneltirile Geremaniei din 1989 și 1990 întru
dezmembrarea României prin acordul Bonn-Budapesta din 23-25 august 1989, acord
prin care „Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a
recupera Transilvania”, respectiv acordul de la Geneva, septembrie 1990, dintre
nemți și sovietici, varianta modernizată și actualizată a sinistrului Pact
Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, variantă încuviințată de Statele Unite,
și care – în afară de unificarea celor două Germanii – mai prevedea
dezmembrarea Cehoslovaciei și a Iugoslaviei, astfel încât Cehia, Croația și
Slovenia să intre în sfera de interese germane, dezinteresul nemțesc față de
Ucraina și statele baltice, recompensarea Rusiei „pentru daunele economice
suferite prin pierderea influenței în Europa de Est” și, nu în ultimul rând,
susținerea Ungariei întru recâștigarea teritoriilor „pierdute după primul
război mondial prin Tratatul de la Trianon, în fața României, Ucrainei,
Cehoslovaciei și Iugoslaviei”), iar transformarea pământenilor în simple și
grotești anexe ale „corectitudii” politico-sociale ne este înfățișată de
recent-nefericitul caz al arbitrului român Sebastian Colțescu, cel care a fost
de îndată pus la zid și acuzat de rasism pentru că a îndrăznit (!) să-l
numească „ăla negru” pe secundul de culoare al unei echipe de fotbal din
Turcia, chit că în limba română „negru” desemnează o culoare, deci n-are
conotațiile rasiste ale termenului nigger
(cioroi, negrotei) din engleza americană, și chit că un fost mare fotbalist
de culoare din echipa Liverpool, nu vede o altă posibilitate logică de
identificare a unui negru într-un grup de albi.
Ca o
deplină și de-a pururi odioasă confirmare a slugărniciei românești la nivel
individual și instituțional, cine l-a
pus pe sărmanul și absolut nevinovatul arbitru român la zidul infamiei
internaționale, îndată după exageratul protest
(sic!) politico-diplomatic al turcilor? Mai întâi Roxana Mărăcineanu,
actuala ministreasă româncă a Sportului francez, apoi Ministerul de Externe și
cel al Sportului din România. Vorba ceea: „Țiganul când a ajuns împărat, prima
dată pe tatăl său l-a spânzurat”...
Revenind
la oile mult împuținate de pe plaiurile mioritice (apropo, ne informează
profesorul Liviu Rusu, balada Miorița
este atât de tipică pentru homo
contemplativus, încât baciul moldovean nu-și schimbă atitudinea
inert-fatalistă nici după ce este înștiințat de mioara năzdrăvană că vrânceanul
și ungureanul au decis să-l omoare), pe plaiurile noastre mioritice, deci, în
aceste zile de după neconcludentele alegeri parlamentare din 6 decembrie (sunt
noii aleși într-adevăr legitimi prin votul primit de la mai puțin de o treime
dintre alegătorii români?!) și sub contraproductiva baghetă a sasului, liderii
PNL, USR-Plus și UDMR negociază la sânge structura vremelnicului Cabinet Florin
Cîțu.
De ce
spun „vremelnic”? Pentru că nici useriștii și nici francezii nu se vor lăsa
până când nu-l vor impune ca premier pe Dacian Cioloș! Da, căci (zic ei) numai
printr-o corectă (!) împărțire a sferelor de influență franco-germane pe
„piața” românească (Iohannis, omul nemților, la Cotroceni, Cioloșul franțuzit
la Victoria), se va restabili un relativ echilibru politic în România și o
amăgitoare armonie la nivelul Uniunii Europene.
N.B.:
De curând am primit pe internet o splendidă poză cu vreo opt pirande, care –
cap la cap în „cerc restrâns” – negociază la rândul lor noul Cabinet, după cel
de tranziție al generalului politruc Nicolae (Mă)Ciucă...
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
17 dec. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu