Nelu Danci - Poezii populare
Nelu Danci este un autor de la
rădăcina cuvântului. L-am cunoscut prin februarie 2020 în cadrul şedinţei de
cenaclu al Ligii scriitorilor români, filiala Maramureş. După cenaclu a decis
să îmi dăruiască al doilea volum din creaţia sa intitulat simplu ,,Poezii
populare” cu un generic general al creaţiei în domeniu. Primul volum era
intitulat ,,Poezii din Fisculaş” 2019. Se putea găsi şi la al doilea o denumire
specifică resortului popular, dar autorul a preferat denumirea generală pentru
a defini mai exact plasarea creaţiei sale. Poate că bine a făcut pentru a arăta că nu fuge de asumarea locului în
creaţia sa, ce pe drept cuvânt este mai aproape definită. Spre a-şi întări
convingerea şi credinţa că nu meştereşte un lucru inutil, precum la meşterii
populari, autorul consideră necesar încă să deschidă cartea cu un cuvânt al
autorului ,,am scris, simplu şi modest, despre sat, biserică, preot, vecini,
neamuri, despre oameni ce au fost, despre oameni ce sunt, despre locuri pe unde
am trecut pentru că aşa am simţit” şi
zic eu, pentru a-şi justifica şi certifica seva originară. S-a hotărât să
publice ,,privind totul ca pe o glumă”. Dar sprijinit de prieteni buni a ajuns ,,în
faţa faptului împlinit” şi nu este un proiect şi o realizare ce duce autorul
spre banale cuvinte sau chiar cum modest autorul spune ,,am scris fără
pretenţii de poet, fără pretenţii în ceea ce priveşte regulile gramaticale”. Dimpotrivă
poeziile sale cum le numeşte poetul popular sunt o împlinire meritorie îndeplinesc
condiţiile unor închegate poeme sigur de sorginte şi reacţie populară, prin
amploarea lor, prin omogenitatea lor, dar şi prin împlinirea tematică dusă la
bun sfârşit, ceea ce denotă capacitate, talent, har poetic şi viziune
artistică. Autorul scrie despre tot ce întâlneşte în cale şi conduce creaţia
spre mesajul dorit ,,în concordanţă cu viaţa tradiţională a satului românesc” dar mai ales se îndreaptă şi atinge interiorul
sensibil al sentimentelor, al ofurilor sufleteşti, omniprezente în gândirea şi
sufletul oamenilor simpli: ,,De rupi o coardă la vioară,/Ea, sună încet şi
tremurând. / O altă coardă îi ia locul/Şi auzi vioara iar cântând. Dar dacă din
întâmplare,/La coarda inimii loveşti, /Ea sună trist o viaţă-ntreagă/ Şi nici
nu poţi s-o-nlocuieşti. Aşa, mare grijă să ai,/Tristeţea las-o la o parte,/Că
tu doar o viaţă ai,/ Şi-un pas până la moarte. Odată cu tine pleacă,/Nu se ştie
unde, în neant/ Şi sunetul de la vioară/Şi-atunci te simţi şi mai sărac (Vioara
inimii). Aşadar un poem matur, bine împlinit, bine gândit, bine lucrat, bine
scris, bine transmis. Are în el o tehnică particularizată, originară, curată,
exact cât trebuie, nici prea mult, nici prea puţin, la fel ca multe altele ce
definesc autorul şi acurateţea lui în dorinţa de a bucura sufletul cititorului.
Autorul, poetul popular, este plin de trecut, de sentimente tradiţionale, de
trăiri ce nu doreşte a le pierde, şi le doreşte transmise, să se bucure şi alte
generaţii de ele şi să-şi însenineze fiinţa ,,îmi place să văd oameni în jurul
meu care zâmbesc”. De când a început a
scrie a avut un crez ,,am privit acest lucru ca un joc” (tradiţionalul de la
şură), rămas esenţial în fiinţa sa de sorginte populară şi de neşters. Acolo
s-a călit oţelul emoţional pentru întreaga viaţă şi profilul sufletesc, acea
unică emoţie tinerească de intrare în dans a celor tineri, încă fără
experienţă, adânc rămasă în sufletul poetului. Toate aceste creaţii privesc puternic în
sufletul omului prin exteriorizarea sa, ceea ce preţuieşte poetul şi transcrie.
Creaţiile sale populare atacă direct ca în popor, simţurile, comportamentul,
calităţile, manifestările şi înzestrările unice fiecărei persoane, ochii unici,
negri, albaştri, verzi, acele oglinzi ale sufletului, inima ca o aură ce se
vede doar de către unii, acei ce pot şi sunt pentru a iubi. Pentru sufletele
sensibile cartea e un remediu originar şi natural de a retrăi sentimente sigur
trecute în viaţă şi a rebucura, ochii, mintea, inimile neglijate al dragilor
cititori, cum spune poetul. Pe această cale îi mulţumesc pentru dar şi îl
asigur că poeziile domniei sale şi-au pus amprenta mai mult de ,,un sfert” în
sufletul meu.
Prof. Nelu Andreica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu