Nicolae Dabija
(n. 15 iulie 1948 – 12 martie 2021)
Timpul pământean s-a scurs foarte repede pentru scriitorul
și publicistul basarabean Nicolae Dabija, un prieten și colaborator al
Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, care a trecut în eternitate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
*****
Date biografice
Nicolae Dabija – scriitor, istoric literar și om politic din
Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române și membru corespondent
al Academiei de Științe a Moldovei, s-a născut la data de 15 iulie 1948, în
satul Bișcotari, raionul Cimișlia, Republica Moldova, ca fiu al Cristinei
Dabija și al lui Trofim Ciobanu. Urmează școala primară în satul de baștină,
iar liceul la Sagaidac și Cimișlia. În anul 1970 se înscrie la Facultatea de
Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Între anii 1972-1975 ocupă
funcția de redactor la postul de televiziune din Chișinău, iar mai apoi, odată
intrat în gazetărie, conduce redacția de poezie și critică a revistelor
„Nistru”, „Orizontul”, „Literatura și arta”, în calitate de redactor-șef.
Devine în anul 1988 membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii,
editând o serie întreagă de manuale școlare de literatură română, dar și de
istorie a românilor. Datorită capacității și viziunii sale este ales în 1991 ca
președinte al Asociației Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica
Moldova. După ce a fost ales în mai multe rânduri deputat în Parlamentul
Republicii Moldova, devine, începând cu anul 2005, președinte al Frontului
Democrat al Românilor din Republica Moldova. În anul 2003 a fost ales membru de
onoare al Academiei Române, iar din anul 2012 membru corespondent al Academiei
de Științe a Republicii Moldova.
Fiind unul dintre reprezentanții șaptezeciștilor care
promovează esteticul, maximalismul etic și implicarea în luptă pentru
renașterea națională, Nicolae Dabija a inițiat un stil poetic nou, asumându-și
în opera lui rolul mesianic de aed, care „speră cu un poem/c-ar putea face
lumea mai bună”. Placheta de debut din anul 1975, „Ochiul al treilea”, propune
cititorilor o lirică de idei în care imaginarul prevalează asupra realului.
Refugiat în estetic și în referințele culturale, poetul explorează programatic
spiritualitatea națională. Începând cu anul 1980 și cu volumul „Apă
neîncepută”, poezia lui Nicolae Dabija se obiectivează prin deschiderea spre
epic și spre conștiința colectivă, sau altfel spus, se face trecerea de la un
lirism pur ferit de frământările cotidianului, la evocarea și meditația elegiacă
înrămată în simboluri și parabole sau în proiecții de legendă și de mit
național. Autorul devine așadar, preocupat de matricea și etosul popular, de
aceea, volumele „Zugravul anonim” și „Aripă sub cămașă” vor valorifica și
mitiza prin vocabule de coloratură cronicărească literatura națională, basmele
și legendele populare. „Dreptul la eroare”, „Lacrima care vede”, „Oul de
piatră”, „Fotograful de fulgere”, „Cerul lăuntric”, „Poezia, bucuroasă
tristețe” vor include versuri pătimaș angajate în frământările social-politice
ale vremurilor de atunci. Începând cu aceste volume, discursul liric însoțit de
umor subtil se transformă într-o ironie caustică, căpătând un nerv publicistic
cu tonalități oraculare.
Nicolae Dabija
(n. 15 iulie 1948 – 12 martie 2021)
Poetul Nicolae Dabija a crezut mereu într-o religie a
scrisului, în sacralitatea lui, ceea ce a imprimat poemelor sale o constantă
tonalitate liturgică, euharistică. Din acest considerent, în întreaga sa operă
poetică sunt învederate două axe: ritualul religios și recitativul baladesc,
ceea ce asigură liantul între contingent și transcendent sau altfel spus, între
cercul cotidian și ceea ce este înafara lui, între cloacă și mit, între tăcere
și cuvânt sau între moarte și viață.
În ceea ce privește activitatea publicistică, operele sale
cuprind pagini incisive, cu o retorică persuasivă, angajată deschis în
afirmarea adevărului istoric și a demnității naționale.
Poetul, publicistul și prozatorul Nicolae Dabija a fost
distins de-a lungul vieții cu numeroase premii: 1977 – Premiul „Boris Glavan”,
1988 – Premiul de Stat al RSS Moldovenești, 1992 – Marele Premiu „Nichita
Stănescu”, 1996 – i-a fost acordat
Ordinul Republicii Moldova, 1993,1999 – Premiul Uniunii Scriitorilor din
Republica Moldova, 1993 – Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, 2000 –
Premiul „Titu Maiorescu” al Asociației Juriștilor din România; Ordinul Steaua
României în grad de Comandor, 2002– Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova,
2006 – Marele Premiu „Sfântul Gheorghe” al Festivalului de Poezie din Uzdin,
2008 – Premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2009 – Marele
Premiu „Nichita Stănescu” al Festivalului Internațional de Poezie de la
Sighetul Marmației, 2009, 2010, 2011 – Premiul „Pârghia lui Arhimede” al
Academiei de Științe a Moldovei, 2010 – Premiul pentru cea mai bună carte de
proză a anului pentru romanul „Tema pentru acasă”, din partea Academiei
Internaționale „Mihai Eminescu”; Premiul de Excelență al „Sărbătorii Poeziei”,
ediția a XVII-a, Iași; Titlul de Honoris Causa și titlul onorific de
Academician acordate de Academia de Studii Înalte din România „în semn de
înaltă prețuire și respect, pentru întreaga activitate”, 2011 – Titlul de
Membru de Onoare al Comunității Academice acordat de Universitatea „George Bacovia”
din Bacău, „ca o recunoaștere a deosebitei sale contribuții la promovarea
românismului în lume”; Premiul „Constantin Stere” al Ministerului Culturii din
Republica Moldova pentru romanul „Tema pentru acasă”; Premiul Național „pentru
întreaga activitate literară” la propunerea Ambasadei Academiei de Științe a
Moldovei, cu prilejul aniversării a 20-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova; Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din
Moldova, 2012 – Profesor de Onoare al Liceului Teoretic „Petru Rareș” din
orașul Soroca; Premiul pentru promovarea valorilor culturale românești la
Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, ediția a XXXII-a, 2013 – Premiul
„Cartea Anului” acordat de Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret
pentru volumul „Nu vă îndrăgostiți primăvara”; Titlul Onorific „Om emerit”;
Premiul „Italia-2013” (pentru Cultură), 2014 – Ordinul „Meritul Cultural” în
grad de Mare Ofițer „în semn de înaltă prețuire pentru promovarea culturii,
limbii și spiritualității românești”; Marele Premiu al Festivalului
Internațional de Poezie de la Trieste, 2015 – Premiul „Giacomo Leopardi” al
Centrului Mondial al Poeziei; Premiul Internațional de Poezie „Umberto
Mastroiani”; Premiul „Sceptrul Poeziei” al Uniunii Scriitorilor din Macedonia
„pentru cel mai important scriitor din străinătate”, înmânat în cadrul Serilor
de Poezie de la Struga, 2016 – Premiul „Prix de l’Autre Édition”; Doctor
Honoris Causa al Universității din Oradea; Doctor Honoris Causa al
Universității de Studii Politice și Economice Europene „Constantin Stere”;
Doctor Honoris Causa al Universității din Târgu Jiu, 2017 – Marele premiu
„Dulce Maria Loynaz” al Festivalului Internațional de Poezie de la Havana;
Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie „Mihai Eminescu” de la
Craiova.
Despre opera poetului Nicolae Dabija, academicianul
Constantin Ciopraga spune următoarele: „Legat prin mii de fire de fenomenul
basarabean în complexitatea lui, tribun, rapsod și evocator, Nicolae Dabija
continuă, alături de alții, cântul atât de repede întrerupt al lui Alexei
Mateevici. Continuitate la nivelul altui timp și cu alte mijloace, dar o
continuitate sui-generis, ca început perpetuu… Toate ideile de aici (din Aripă
sub cămașă), cu rădăcini în abisal, orientează spre timpul sacru al națiunii,
reactivat, reînvestit cu rezonanțe noi, iradiind speranță. Alteori, aripile
poetului se lasă peste ființe, simbolizând lepădarea de sine, lângă întristări
și umilințe. Nostalgie difuză, un anumit gen de smerenie, o discretă seninătate
pe un fond reflexiv-liric iradiază din confesiunile de iubire ale romanticului
însingurat, de o constantă gingășie a sentimentelor. Poezie de șoapte și
rememorări care s-ar vrea citită sau rostită în acompaniament de harpe și
flaute, în lumini catifelate, scăzute”.
Opera sa conține sute de titluri, dintre care cele mai
importante sunt: Ochiul al treilea, poeme, 1975; Apă neîncepută, poeme, 1980;
Povești de când Păsărel era mic, poem pentru copii, 1980; Pe urmele lui Orfeu,
eseuri, 1983 (ed. I), 1990 (ed. II); Alte povești de când Păsărel era mic,
pentru copii, 1984; Zugravul anonim, poeme, 1985; Antologia poeziei vechi
moldovenești, 1987; Moldova de peste Nistru – vechi pământ strămoșesc, studiu
documentar, 1990 (ed.I), 1991 (ed. II); Aripă sub cămașă, 1989; Literatura
română pentru clasa a 5-a, manual (în colab.), 1991; Daciada, manual de istorie
pentru clasa I, 1991; Domnia lui Ștefan cel Mare, eseu, 1991 (două ediții);
Mierla domesticită, poeme, 1992; Daciada, manual de istorie pentru clasa II-a, 1992;
Nasc și la Moldova oameni, povestiri pentru copii (carte de lectură pentru
clasa IV-a), 1992; Daciada, manual de istorie pentru clasa III-a, 1993; Dreptul
la eroare, poeme, 1993; Lacrima care vede, poeme, 1994; Oul de piatră, poeme,
1995; Literatura română pentru clasa a V-a, manual (în colab.), 1991;
Libertatea are chipul lui Dumnezeu, eseuri, 1997; Fotograful de fulgere, poeme,
1998; Cercul de cretă, poeme autograf și desene, 1998; Cerul lăuntric, poeme,
1998; Icoană spartă, Basarabia, eseuri,
1998; Între dragoste și moarte, poeme, 1998; Poezia, bucuroasă tristețe,
poeme, 1998; Tăceri asurzitoare, poeme, 1999; Harta noastră care sângeră,
eseuri, 1999; La est de vest, eseuri, 2001; Vai de capul nostru, eseuri, 2001;
Literatura română pentru clasa a VI-a, manual (în colab.), 2001; Așchii de
stele, poeme și desene, 2002; În căutarea identității. Istoria neamului
românesc din Basarabia povestită pentru elevi, 2002 (ediția 1, ediția a 2-a,
adăugită), 2004 (ediția a 3-a); Însemnări de pe front, eseuri, 2002; Râul în
căutarea mării, eseuri, 2003; Basarabia, țara de la răspântii, eseuri, 2004;
Doruri interzise, poeme, 2003 (ediția 1), 2004 (ediția a 2-a); Bondari cu
motor, poezii pentru copii, 2004; Fulger înrourat, poeme, 2005; Bezna vine de
la Răsărit, eseuri, 2005; Limba și literatura română pentru clasa a VI-a,
manual (în colab.), 2006; Paznic pe înălțimi, eseuri, 2007; De ce limba noastră
e română, eseu, 2007; Desțărați, eseuri, 2008; Maraton printre gloanțe, poeme,
2008; Mesaje pentru supraviețuitori, eseuri, 2009; Hoții de speranțe, eseuri,
2009; 101 poeme, 2009; Privighetori împăiate, poeme, 2009; Tema pentru acasă,
roman, 2009; Tema pentru acasă, roman, ediția a II-a, 2010; Tema pentru acasă,
roman, ediția a III-a, 2011; Tema de după tema pentru acasă, eseuri, 2011;
Povești de când Păsărel era mic: Bătălia de la Nuiaua unde mi-am pierdut
luleaua, poem pentru copii, 2011; Așchii de stele, poeme, 2011; Poeme pentru
totdeauna, opera poetică, 2011; Făclia credinței. Mesaje din Basarabia, eseuri,
2012; Prutul are două maluri, publicistică, eseu, 2012; Tema pentru acasă,
roman, ediția a IV-a, 2012; Nu vă îndrăgostiți primăvara!, nuvele, 2013; Drumul
spre biserică. Rânduri și gânduri creștine, nuvele, versuri, fragm. de roman,
trad., meditații, 2013; Manifest de unire, publicistică, eseu, 2013; Umbra
sârmei ghimpate, publicistică, eseu, 2013; Psalmi de dragoste, poeme, 2013;
Tema pentru acasă, roman, ediția a V-a, 2013; Mihai Eminescu – un poet de
mâine. Asasinarea lui Eminescu, eseuri, 2014; Tăceri tălmăcite-n cuvinte,
poeme, confesiuni, pagini alese cu CD, 2014; Biserica pe roți, eseuri, 2014;
Tema pentru acasă, roman, ediția a VI-a, 2015; Tema pentru acasă, roman, ediția
a VII-a, 2016; Tema pentru acasă, roman, ediția a VIII-a, 2016; Pe urmele lui
Orfeu, eseuri, ediția a III-a, 2016; Reparatorul de vise, poeme, 2016; Te
blestem să te îndrăgostești de mine, roman, 2017.
Eugen Simion (coordonator general), Dicţionarul general al
literaturii române, vol. 3: D-G, București, Editura Muzeul Literaturii Române,
2017.
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
(text: dr. Vlad Ioan Bondre)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu