Lecții de învățat. A fi om în viaţă e artă sau destin?

 

                                                                                                   de Viorica Pârja

 Ce amintiri frumoase am cu scriitorul Nicolae Dabija! Un mare OM. Frumos sufletește, cu un talent sclipitor, mare patriot și iubitor de limba română.

A fost în curtea casei noastre de la Desești, a primit Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Serilor de poezie de la Desești, a colaborat la Revista „Cronica satului Desești”, dar amintirea care îmi dăinuie ține de aprilie 2014. Când împreună cu Corala ARMONIA treceam Prutul, spre Chișinău. A fost voia Domnului ca în zi de Sfîntu Gheorghe să pornim spre Basarabia, pentru a duce lumina și bucuria pascală peste Prut, apa care desparte două state și un popor.

Acolo, printre alți prieteni, scriitorul, membru de onoare al Academiei Române, directorul revistei „Literatură și artă”, din Chișinău, ne-a așteptat, ne-a ascultat, ne-a făcut daruri, ne-a impresionat cu sentimentele lui pentru credință și limba română! Și ne-a dăruit cărți. Printre ele și primul roman pe care l-a scris – „Temă pentru acasă”. Tipărit în patru ediţii, propus ca lectură în cadrul campaniei “Chişinăul citeşte o carte”, transformată în “Republica citeşte o carte”, „Temă pentru acasă” devenind cea mai citită carte de beletristică naţională din ultimii zece ani. Un fel de biblie a suferinței, în numele libertății de credință și neam.

La Hotelul Zarea, unde eram noi cazați, apoi până la Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, unde se ruga, apoi la concertul de la Sala cu orgă din Chișinău, Nicolae Dabija ne-a povestit despre pasiunea lui pentru icoanele vechi, despre unchiul său, arhimandritul Serafim Dabija, ctitorul Mănăstirii Zloţi, despre casa părintelui Dabija, peste care a fost construită biserica „Chipul Mântuitorului nefăcut de mână”, din Chişinău, şi unde a locuit şi poetul în anii 70.

Acum, Nicolae Dabija s-a retras discret, lăsând în urma sa un monument de OMENIE, un poet cu mari resurse lirice, dar şi civice, un bun eseist, un alcătuitor de manuale şcolare, un remarcabil luptător al redeşteptării naţionale. Și tulburătoarea întrebare A fi om în viaţă e artă sau destin? Drum lin în lumina Veșniciei, Nicolae Dabija!