„Rohia – munte sfânt”

Avut-ai, Doamne, grijă de popor,
Să-i dăruiești un loc ales și sfânt;
Să faci cu el un mare legământ
Și să-i trimiți din cer, pe nor,
Un chivot sfânt, un chivot sfânt…

Ales-ai Doamne, tot din Cer privind
Pământul, un popor senin și blând;
Un loc anume să îi dai,
ă-i fie mult iubit și colț de rai,
Cele de jos cu Tronul Tău unind.

Și-ai coborât din Cer șuvoi de har
Ca să sfințească-naltul Tău Altar;
Să fie-n veci lumină și cărare
Spre Pomul Vieții, pentru fiecare
Din fiii Tăi, ce-au îndurat cumplit amar.

Ca să ne crești în dor de paradis,
Dor de iubire, de familie și casă,
Ai rânduit o gazdă preaaleasă,
O Mamă în Icoană,-mpărăteasă,
Să ne primească-n casa ei pe toți, aici ca-n vis.

O, Doamne, câte suflete pierdute,
Și câte trupuri ce de boală s-au atins,
Urcând în muntele cel sfânt, cu dor nestins,
S-au aruncat în Brațele în care
Găsit-au pace, dragoste și vindecare!

Din Cer, Părinte, de la Tine coborâtă,
Este Rohia, nouă dăruită,
Să fie căpătâi, liman și dor,
Să fie Maică iubitoare de Popor,
A noastră sfântă și a tuturor.

Legați sublim de Cerul din care ne privești,
În muntele cucernic în care locuiești,
Ne vom pleca genunchii
Și ruga n-o vom stinge;
Credinței vom aprinde puterea de-a învinge.

Spre veșnica lumină a lumii ne-nserate,
Purtându-ne sub mantia Stăpânei Preacurate,
Să fim cu Tine Doamne, cum Tu ai fost, Părinte,
Mereu cu noi,
De-a pururi, de astăzi înainte!

 Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului