L O C U L ... O C U P A T
.
Dă-mi ochii tăi ce-au plâns până la albastru
Şi inima pictată în roşu s-o deschizi,
Mă voi urca atunci pe muntele măiastru
Şi-n faţa mării să m-aştepţi cu ochi avizi.
.
Să porţi în mâini o noapte desfrunzită,
Pe umeri să aduci mirosul de mimoze
Să nu te-ncurci în explicaţii largi,
Vorbi-vor pentru noi petalele de roze.
.
Pe pat de vise şi-nvelit de umbre
Să mă aştepţi ca un capriciu resemnat
Ne vom adăposti grăbiţi în ochiul mării
Pe ancore vom scrie, că-i locul ocupat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu