Lecții de învățat. Despre curaj și frică

 

                                                                                                de Viorica Pârja

 Există oameni care asociază curajul cu… frica. Spun că este ceva ce acționează împotriva fricii, atunci când ai decizii de luat. Atunci când vorbeam cu trainerul Mirela Gîț despre curaj și frică, răspunsul ei a fost concis: Depinde cât de mult lăsăm frica să ne afecteze. Dacă o să las frica să mă paralizeze, logic că nu voi mai face nimic, însă dacă știu să o gestionez, atunci e bine; în momentul în care ți-e frică, practic e momentul acela în care dovedești că îți pasă de ceea ce faci și în care îți asumi o responsabilitate.

Personal, văd curajul ca fiind un grăunte de nebunie; avem nevoie de acea nebunie, dar îmbinată cu acțiune responsabilă. Fără acțiune nu poți spune că ai curaj; or, întotdeauna se spune că acțiunea vindecă frica și de fapt așa căpătăm curaj. Întotdeauna acționând, deja ni se confirmă anumite calități ale noastre, deja începem să ne conturăm acea imagine de sine care constituie practic baza fundamentului.

Curajul este benefic, dar are și riscuri. Trebuie să știi până unde să mergi și nu întotdeauna cei curajoși sunt și cei câștigători. E mult mai bine, însă, „să te irosești, decât să ruginești”. Până la urmă fiecare acțiune pe care o facem nu e nici întâmplătoare și nici nu ne dăunează. Învățăm ceva, cu o singură condiție: să reflectăm și asupra a ceea ce tocmai am făcut.

John Maxwell spune că „nu experiența este cel mai bun profesor”, deci nu doar să acționăm și să zicem că am obținut niște rezultate extraordinare în cunoaştere, ci experiența evaluată e cel mai bun profesor. E indicat ca de fiecare dată, după fiecare experiență pe care am avut-o, să ne evaluăm, să vedem ce am făcut bine, ce am făcut mai puțin bine, unde anume am fi putut să îmbunătățim ceva și data viitoare să știm exact ce avem de făcut. Lecții de învățat!