Evident, prima ţară care a demarat campania pentru repornirea turismului a fost Israelul.
Dar, surpriză! Locul covidului a fost luat de rachete.
Gata vaccinaţi,datorită măsurilor luate de guvernul israelian, membri ai grupărilor HAMAS şi Jihadul Islamic au pus mâna pe arme.
Situaţia explozivă din Israel demonstrează că lumea nu învaţă mare lucru din lecţia dată de pandemia care ameninţă omenirea. Foarte probabil nu se va schimba nimic după ce va trece şi ultimul val şi lumea va reveni la aceeaşi normalitate de dinainte de pandemie. Adică războaie, conflicte, confruntări, inegalităţi, discriminări.
Din egalitatea în faţa morţii, provocată de virusul care încă ameninţă viaţa de pe Terra, oamenii se pare că nu vor învăţa nimic.
Aşa cum nu au învăţat nimic în urma primului şi celui de-al doilea război mondial, cursa înarmărilor continuând până în ziua de azi.
Egalitatea în faţa morţii, atât de evidentă, nu a fost transpusă în termeni sociali. Astfel, când toată lumea a fost obligată să facă sacrificii,parlamentul, preşedintele ţării, guvernul, partidele de opoziţie, nu au luat una dintre cele mai aşteptate măsuri de dreaptă acordare a pensiilor. Pensiile speciale au rămas la fel de „nesimţite” şi în timpul pandemiei.
Protestatarii, oameni care se pare că şi-au făcut o meserie din ieşirea pe stradă, nu au strigat „Jos pensiile speciale”. Nu se protestează împotriva nedreptăţilor sociale.
Se protestează politic. Când este la guvernare PSD, ies în stradă aşa-numiţii #rezişti. Odată cu dispariţia lui Liviu Dragnea din viaţa politică, USR PLUS pare să fi rămas fără obiectul muncii.
Când şi ultima urmă a covidului va dispărea, protestatarii anti-mască vor fi atât de trişti încât nu se vor putea bucura de toate libertăţile pe care acum spun că le sunt încălcate. Libertatea este o fată morgană doar atunci când tânjeşti după ea.
Judecând după evenimentele care au loc în întreaga lume, în condiţii de criză pandemică, se poate deduce că eventualele schimbări nu vor fi provocate de guverne, de partidele politice, de marile instituţii internaţionale.
O mare dezbatere se poartă acum pe marginea stabilirii unui salariu minim la nivelul Uniunii Europene. Ţările dezvoltate susţin această măsură pentru că vor fi în avantaj. Pentru aceste ţări stabilirea unui salariu minim mediu înseamnă o scădere a salariului minim existent acum, îm timp ce pentru ţările mai sărăcuţe, Bulgaria, România, Ungaria, înseamnă un efort. De fapt nu ţara în sine este afectată, ci firmele din aceste ţări. Sunt în aceste ţări atât de multe activităţi neperformante economic încât majorarea salariului minim va falimenta zeci şi zeci de mii de firmuţele.
Fără să fii eurosceptic, eşti tentat să crezi că multe din recomandările birocraţilor de la Bruxelles sunt în defavoarea ţărilor mai puţin dezvoltate, în dezavantajul ţărilor care nu au adoptat moneda euro.
Post-pandemia ar trebui să însemne un nou sistem de egalitate. În aşteptarea post-pandemiei ar trebui elaborată o nouă cartă a libertăţilor şi drepturilor cetăţenlor, bazată mai mult pe principiile egalităţii, nu pe ale libertăţii. În pandemie ar fi trebuit să se inverseze priorităţile. Întâi egalitate şi fraternitate apoi libertate.
Dar iată că exact în locul în care pandemia se părea că a fost alungată, a izbucnit un conflict care are toate datele să se transforme în război civil. Acest lucru ne face să credem că sfârşitul pandemiei va fi sărbătorit prin lansări de rachete. :i avem în vedere aici şi situaţia din Marea noastră neagră.
Vorba poetului, avem şi noi o mare şi aia este neagră. În aşteptarea post-pandemiei să sperăm că marea noastră neagră va deveni tot mai albastră.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu