Desăvârșirea ridurilor
„un bărbat
fără să știu prea bine de ce
umblă prin faptele singurătății
eu de mine vorbesc
spune omul fără voie
în unele împrejurări bătute de vânt
căruța
s-a împotmolit în ierburi
nu avem ce face
paharele se rotesc încet
până pier
în patima desăvârșirii lor
lipsurile ne fortifi că
spre hotarul tău mă îndrept acum
fruntea ferită de intemperii
își naște alte riduri
înspre uitare
mi-au pornit pașii
astăzi
te găsesc pe tine în fereastră
încă un minut
mă refugiez în arta mea săracă
și răvășită
prin fi ecare perete
circulă două tăceri
ar trebui
câteva gesturi decisive și sigure”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu