Vedeam în seara asta, pe TV5 Europe, niște cifre: un european din cinci, în medie, este vaccinat. În țările sărace unul din 500 este vaccinat. Contextul era legat de aproape eșecul programului UE de donații de vaccin către țările sărace.
Înainte de orice, reamintesc: NU am contestat niciodată existența virusului, indiferent de proveniența lui. La fel, nu am contestat nevoia și utilitatea unui vaccin. Ce am contestat este obligativitatea lui, și argumentele, confirmate de practica medicală, sunt cât se poate de serioase și de legitime, precum și folosirea vaccinului drept criteriu de discriminare, la limită excludere, a celor nevaccinați, din societate, limitarea unor drepturi și libertăți. Astea țin de regim constituțional, nu de politici publice de sănătate.
Atunci, dacă în țările bogate cifrele sunt cele care sunt, în materie de vaccinare, iar în cele sărace, de o sută de ori mai puțini, de ce în aceste din urmă țări nu asistăm la o catastrofă umanitară? De ce nu sunt pline străzile de morți sau muribunzi? Ceva nu rimează, nici măcar în povestea despre India, care s-a stins foarte repede.
Nu sunt dintre cei care exclud un al patrulea val de îmbolnăviri. De ce nu-l exclud? Pentru că nu am analizat corect datele pe care le avem până acum despre virus, despre mecanismele de răspândire, și despre mijloacele de protecție. Nu am analizat nici răspunsul sistemului medical la criză, părțile lui tari și părțile lui slabe.
Dincolo de vaccinare, asupra eficienței căreia nu ne putem încă pronunța, pare că distanțarea fizică, spălarea mâinilor(ei, da!), purtarea măștii în zonele de risc(apropo de mască, poate analizăm și ce tip de mască este necesar, pentru a nu fi decât un accesoriu ridicol), eventual izolarea, după testare, în caz de necesitate, par a fi măsurile cele mai eficiente. Și, da, testarea în draci!
Plecând de la experiența de până acum, aștept reorganizarea fluxurilor eventualilor infectați cu covid în spitale, fără a mai aduce atingere dreptului la asistență medicală a celor care nu sunt infectați. Aștept și un plan de re-echipare a spitalelor destinate covid, care nici nu costă cine știe ce, nici nu durează un secol.
Întrebarea e: ăștia de la guvernare știu pe ce lume trăiesc? Sau totul se rezumă la propagandă și la vânătoarea de voturi? Vaccinarea nu e nici scop în sine, nici instrument de luptă politică. Este, repet, parte a ceea ce numim politici publice de sănătate. Și ele parte a binelui public. Sau sunt eu prea prost, și nu înțeleg pe ce lume trăiesc?
Autor: Constantin Gheorghe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu