Redăm mai jos poeziile poetului publicate în revistă:
EXERCIȚIU
Mai impulsivă ca oricând
muza mi se bagă în seamă printr-o sumedenie de urzici
parcă dezvoltându-le în ciuda poeziei
și în același timp parcă din umbra urzicilor mă întreabă:
”Ce ți-ai dorit să fii,simplu grădinar, poet-grădinar sau numai poet?
Îți dau un mic răgaz după care să-mi răspunzi...
Fără să pot da momentan un răspuns
și fără să-mi dau seama că sunt cu mâinile goale
mă apuc încet să curăț grădina de urzici pe când muza a continuat:
”Ce faci acum, îngâni poezia culegând alene urzici?”
Răspund nedumerit:
”Imensitatea ta, așteptam să-mi dai o poruncă în acest sens!”
Pe cănd mă gândeam că îmi va da o idee să scriu ceva
muza îmi spune:
”Bine, culege toate urzicile dar mai cu suflet...!
Ce îndemn pe mine din partea muzei de parcă
usturimea provocată de urzici, care mi-a cuprins în întregime mâinile
este unitatea cu care se măsoară metaforele.
Muza vehiculează iar:
”Dacă unii oameni sunt ca aceste urzici, iritanți vei da înapoi?
Influențat de ei te vei ascunde chiar și de mine?
Dacă șovăiești în fața acestor urzici ce vei face în fața scrisului?
Așa vrei să devii un grădinar/poet desăvârșit?
Dacă virgula credibilă dintre usturimea din lume
și felul cum te îndemn eu să scrii poezie
ar fi porii urticari ai acestor urzici,
înseamnă că doar te fac să te joci de-a grădinăritul
dau de-a poezia
față de ce amendamente severe vei primi din partea unor oameni!
Ce ți-am explicat eu aici e doar un exercițiu
față de amploarea prin care
trebuie să implementezi cu lux de amănunte
usturimea lumii în poezie!”
POKER PE POEZII
Să joci poker fie și pe promisiuni electorale
dar să joci poker pe poezii cică cu autorizație e culmea...
Caut un coleg/poet și nimeresc ca niciodată într-un club de pokeriști
Un ”membru” din trupă mă primește inspirat ca-n poezie:
”Acesta poate fi un pokerist/poet mai bun ca noi că dacă
folosește aici fie și cacealmaua sa din poezie, ne duce și masa
pe care se pun banii la bătaie...”
Încerc să motivez că nu am la mine bani decât poezii
și sunt oprit din vorbă astfel:
”Ce vrei să spui că poeziile tale nu au valoare?”
Continuu așa:
”Nu la asta m-am referit dar doream să le duc la un concurs.”
Iar sunt oprit brusc:
”De ce concurs vorbești prietene? Păi, ce crezi că facem noi aici ?
Concurs de ales fasole? Aici alegem bani!”
Intervin iar:
”Doream să spun să duc poeziile acestea la un concurs deoarece sunt noi.”
Un tip înconjurat de bani ca bibliotecarul de cărți îmi grăi parcă ofensat:
”Ia auzi lume rosti un tip pe care abia îl vedeam din bani,
ce crede prietenul că noi ne ocupăm de produse ”second hand”
sau de strâns materiale refolosibile/reciclabile ori sticle și borcane goale.
Ne-ai convins că scrii tu poezii de valoare
dar și noi pe dincoace nu suntem pixuri goale!
Noi scriem cecuri!
Hai pune poeziile acelea în joc să începem odată tura!
Am făcut cărțile de poker după regula poeziei tale.
Ține cărți și pune o poezie la bătaie”
Pun o poezie pe masă și în același timp sunt întrebat:
”În cât ții poezia asta ,în o sută de euro, două sute?”
Să nu par nici prea modest nici prea altcumva spun:
”Păi cam cât spui dumneata atâta face!”
”Așa, băiatule, mă încurajează tipul,
Mai repede, adăugă tipul, spune prețul că doar nu jucăm șah în poezii
ci poker pe poezii evaluate în valută!”
În câteva ture am pierdut poeziile puse în joc
și spun că voi reveni la poker pe poezii
Tipul din dreapta rosti:
„Uite ce bun sunt că mi-am câștigat la poker
până și statutul de poet!
Dar taci!Rămâne între noi...
Dacă mai vrei să joci cu mine poker pe poezii
te fac poet în valută!”
Vasile Dan Marchiș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu