GRIGORAȘ CIOCAN
VIAȚĂ TRECĂTOARE – DE LA TINEREȚE PÂNĂ LA BĂTRÂNEȚE
De la sufletul autorului înspre inima cititorilor - poeziile lui
Grigoraș Ciocan, adunate în volumul Viață trecătoare - de la tinerețe până la
bătrânețe ...
(postfață la volum, autor Vasile Bele)
Viață scurtă,
trecătoare
Stai o clipă, nu te
grăbi,
Știu că într-o bună
zi,
Soare n-o să-mi apare.
Mai am de muncă, un
pic,
Niciodată n-aș fi
gata!
Tot așa mi-a spus și
tata,
- Mergi din lume cu
nimic.
Te duci, când ceasul
îți vine,
Doar cu a tale păcate,
Care, poate, nu-s
iertate,
Iartă-mă, eu, cred în
Tine!
Viață scurtă, nu te
duce
Și, dacă, totuși vei
pleca,
Să rămână-n urma mea,
Un mormânt și-o sfântă
cruce.
Viață scurtă,
trecătoare,
N-ai putea să stai în
lume?
Ca să știm numai de
bine,
Tu, să nu fii
muritoare.
Aflat la al treilea volum personal, după
volumele Din dor de zarea albastră și
Călător în Țara Sfântă, Grigoraș
Ciocan, ne surprinde și de această dată. Acestor trei volume apărute în nume personal,
stau alăturea, alte câteva apariții editoriale în nume colectiv, renumitele
antologii, coordonate de diverși scriitori.
Așa l-am cunoscut pe Grigoraș Ciocan, pornind
de la o colaborare într-un volum antologic. Întâi am colaborat la un volum
colectiv, apoi ne-am împrietenit și am început să socializăm. De această dată,
m-a rugat să întocmesc un Cuvânt
pentru o carte, personală, cu titlul Viață
trecătoare - de la tinerețe până la bătrânețe, motivat de ideea că și-a
adunat pentru acest volum, poezii scrise de-a lungul timpului/anilor, în
diverse ipostaze ale vieții. Un lucru minunat, aș adăuga, și destul de rar
întâlnit.
Autorul și-a selectat poeziile păstrate din
plină tinerețe, le-a îmbrăcat între coperți, pentru a ni le dărui, în forma
elegantă. Felicit ideea și-l felicit pe autor, dorindu-i succes deplin în toate
cele propuse. Aflat în „plină tinerețe literară", sau chiar la începutul
drumului în plan literar, Grigoraș Ciocan, lasă frâu liber imaginației și scrie
așa cum îi dictează sufletul. Poezia lui, de factură tradițională, se vrea a fi
una cu rimă, când împerecheată, când îmbrățișată, când încrucișată.
Aș recomanda însă, un pic de ajustare a
versurilor din strofe, indiferent de tipul de rimă în uz. Uneori, apare o
forțare a rimei și a versului. Ca să vorbim despre o rimă aprobată și legitimă
din punct de vedere literar, atunci aș sfătui autorul să mai lucreze la acest
aspect.
Rima și versurile trebuie să curgă de la sine,
să aibă muzicalitate, pentru a putea fi înțeleasă ușor. Tematica abordată este
una diversă, dar ancorată în viața și trăirile eului liric specific pentru
modelul tradițional, popular. Poeziile surprind și, uneori, sunt adevărate
surprize. Am observat, la unele poezii o „apropiere", spre lirica
eminesciană. E o părere strict personală, dar citind poeziile din manuscris,
asta am simțit, o apropiere, când spre Eminescu - poetul iubirii, când spre
Goga, o poezie de factură tradițională.
Recomand volumul din respect pentru poezie și
autor. Mă bucur că am avut șansa de a colabora împreună și sper ca și în viitor
să achiesezi proiectelor literare inițiate de noi, în nume colectiv.
Un cuvânt de laudă și apreciere, aș dori să
îmi fie permis, pentru poezia Pintea
Haiducul, din care voi cita câteva strofe, din totalul celor 66:
În Măgoaja s-a născut,
Un voinic, azi,
cunoscut,
Pintea, zis și
Viteazu,
Iubea țara și neamu'.
De mic copil a lucrat,
Slugă, la Stupu', în
sat,
Să mai facă câte un
ban,
Că de tată îi orfan.
...
S-a dus în lume ... a
plecat,
La Viena-o-nvățat.
Știe multe limbi
străine,
Era-nvățat, nu
oricine.
Ofițer era-n armată,
Gradul de locotenent
poartă,
Voia să vină, oricum,
în țară,
Doru' de casă-l
omoară".
Un poem de o sensibitate și un patriotism
adevărat. Cunoscând istoria locului, apreciez și nu pot trece cu vederea,
reîntoarcerea la „mitul lui Pintea", sau la „balada lui Pintea", unul
dintre luptătorii pentru dreptate și adevăr, născut în frumoasă Țară a
Lăpușului.
Este minunat ceea ce ai făcut pentru
aducerea-aminte a acestui mare luptător Pintea Viteazu', cu atât mai mult cu
cât inclusiv în istoria toponimică s-au conservat și legitimat unele denumiri,
gen: „Izvorul lui Pintea", „Cărarea lui Pintea", „Fântâna lui Pintea"
...
************
O, ființă pământeană,
Cât de mult eu te-am
iubit!
Dar se poate-n viața
mea,
Să te fi jignit!
De aceea-mi cer
iertare,
Chiar, mă rog să fiu
iertat,
Că, numai pe tine,
dragă,
Te-am iubit cu-adevărat!,
(din poezia Îmi cer
iertare, dintr-un volum aflat în pregătire - Viață trecătoare, autor Grigoraș Ciocan)
************
Iubirea din poezie sau poezia din iubire - poetul Grigoraș
Ciocan un romantic incurabil, adulat și adorat ...
Dup-atât amar de
vreme,
Ai venit ca să mă
vezi?
Lacrimi îți apar sub
gene
Și nu-ți vine ca să
crezi.
Sunt, chiar eu, în
fața ta,
Cum să fac să te
convingi?
Șterge din ochi
lacrima,
Eu, nu vreau ca tu să
plângi.
Acum, mă cunoști prea
bine,
Atât timp te-am
asteptat!
Zile-n șir și nopți
senine,
De dorul tău m-am
uscat.
(poezia Dup-atât amar de
vreme, din volumul aflat în pregătire Viață
trecătoare – de la tinerețe până la bătrânețe, autor Grigoraș Ciocan)
*********
La o margine de sat,
Lâng-o cruce părăsită,
Se ruga neîncetat,
O băbuță necăjită.
Sub ploaia rece de
toamnă
Și cu-n vânt
pătrunzător,
Se-nchina, acum, cu
teamă:
- Doamne, aș dori să
mor!
Sunt bătrână și
bolnavă,
Copiii mi-s duși în
lume,
De-ar veni că să mă
vadă,
Că mereu îi strig pe
nume.
(poezia Lâng-o cruce
părăsită, din volumul aflat în pregătire Viață trecătoare- de latinerețe până la bătrânețe, autor Grigoraș
Ciocan).
Dragi prieteni, sunt doar câteva frânturi din ceea ce vrea să ne
ofere poetul Grigoraș Ciocan, în/prin acest volum de versuri, Viață trecătoare
- de la tinerețe până la bătrânețe. Am dificila misiune de a prefața acest
volum. E o bucurie! Trăiesc emoția autorului. Ne dă întâlnire, prin aceste
versuri, cu viața, prea repede trecătoare. Parcă, zic eu, ar vrea să ne
sfătuiască, trecut fiind prin viață, să avem grijă de tinerețe și de tot ce-i
aparține ei. În modesta simplitate, poetul Grigoraș Ciocan, ne dăruiește o
lume. Poemele sale, repet, destul de modeste, atrag, pătrund și, gândind
obiectiv, emoționează. Trăirile și iubirile nu se uită. Doar că trec mult prea
repede ... Ireversibilitatea timpului? Da! Timp ireversibil. De neîntors. Totul
trecător, mult prea zorit. Uneori grăbit pe nedrept. Alteori cu bucuriile și
emoțiile vieții.
(din Prefață - cuvânt
către, tine, cititorule, la volumul Viața
trecătoare - de la tinerețe până la bătrânețe)
**********************
Viforul necazurilor se
ridică asupra mea,
Întristările
chinuitoare mă îngrozesc,
Dar, întru Tine, este
toată nădejdea,
Tu cunoști răul în
care mă chinuiesc.
Ajută-mă mă înving
toate ispitele,
Depărtează de la mine
orice rău,
Numai Tu mă poți salva
de la rele,
Cred întru Tine, Fiu
al lui Dumnezeu.
Tu, cunoști tot răul
ce mă bântuie,
Nu mă lăsa, Isuse, la
necaz, pe mine,
Iartă-mă, Tu, Doamne,
și mă mântuie,
La tot omul pe pământ
să-i fie bine,
(poezia Rugăciune la necaz,
din volumul aflat în pregătire, Viață
trecătoare - de la tinerețe până la bătrânețe, autor Grigoraș Ciocan).
Parcurg cu interes manuscrisul și găsesc o
poezie de suflet, o poezie autentică, zăvorâtă sau răsărită dintr-o
sensibilitate aparte, dintr-o sinceritate și modestie sublimă. Așa crede
autorul că trebuie să scrie, așa scrie. Poezia nu iese din tiparul
tradiționalului.
Este o poezie populară dublată de
autenticitatea vieții. Aici, în acest volum găsim (precum autorul ne sugerează
în titlul volumului) viața cu bune și cu rele, cu urcușurile și coborâșurile
ei. Poetul a trăit intens viața. Știe ce înseamnă dorul și durerea pentru cei
dragi, știe ce înseamnă bucuriile vieții de familie.
A trecut prin toate acestea, rugându-se la
Dumnezeu, postind, crezând în dreptatea, sprijinul, ajutorul și mângâierea
Dreptului Dumnezeu și a Sfinților Mijlocitori. Astea i-au fost balsam sau
eliberare - rugăciunea și Sfânta Biserică. Găsesc, înainte de toate, un poet
religios, credincios, fin cunoscător al vieții spirituale.
Dovada clară, că Grigoraș Ciocan, împletește
tradiționalul cu religiosul este acest volum. Rogu-vă, întoarceți-vă, la partea
de început a acestuia și, permiteți-mi mie, să citez din folclorul românesc,
câteva versuri, des uzitate. Este vorba despre versurile:
Toate lucrurile bune,
Se încep v-o
rugăciune,
Tatăl nostru cum se
spune.
Ori, noi, după cum
știm din strămoși,
De la dragii noștri
moși,
Sau, după cum știm din
străbuni,
De la dragii noștri
buni,
Care hăt de mult s-au
dus,
Dar, când ei, s-au
dus, ne-au spus:
Ia aminte măi române,
Orice lucru-n astă
lume,
Să-l începi c-o
rugăciune,
Tatăl nostru cum se
spune!,
(din lirica tradițională), care marchează valoare spirituală a
omului simplu, a omului tradițional, care, trezindu-te, din somn, face semnul Sfintei
Cruci, și mulțumește lui Dumnezeu, ori, care, pregătindu-se, seara, de culcare,
nu adoarme, fără semnul Sfintei Cruci, mulțumind lui Dumnezeu și Maicii Pururea
Fecioară, pentru toate bucuriile dăruite în cursul zilei. Între ele, dacă mai
poate să țină o zi de post, așa face.
Așa este și viața poetului Grigoraș Ciocan,
fapt care reiese, fără putere de tăgadă din volum. Omul tradițional este
conștient că nimic nu se poate fără Dumnezeu, sau Nihil sine Deo! Te felicit,
drag prieten, pentru această lecție despre viață. Sigur, cei care înțeleg toate
acestea, îmi vor da dreptate.
Avem inclusiv o variantă a rugăciunii
Domnești, Tatăl nostru, care ne
convinge că am dreptate. Invocarea spiritualului în poezia lui Grigoraș Ciocan
o întâlnim des, incontestabil faptul că ne raportăm, în prefața noastră, la un
om creștin, religios, credincios. A se vedea, pentru curioși, inclusiv volumul
de autor, Călător în Țara Sfântă,
apărut în anul 2020, la Editura Armonii culturale, Adjud, cu o
binecuvântare-prefață semnată de pr. protopop Florin Stan, din Târgu-Lăpuș.
Poezii precum: Țara Sfântă, Rugăciune
către Tine, Doamne, Maică Sfântă, Mă rog lui Dumnezeu, Îndemn către rugăciune,
Rugăciune lângă Iordan sau Sfânta
Lumină, Noaptea Sfântă a Învierii, Pe Muntele Măslinilor, sunt dovezi clare
ale omului religios Grigoraș Ciocan. Doamne ajută!
membru al Cenaclului
literar „Petre Dulfu", Satulung;
membru în Asociația
Scriitorilor din Baia Mare;
membru al L.S.R.
filiala Cluj-Napoca.
Chiuzbaia, 8 iunie
2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu