Orice despărțire este dureroasă, chiar și atunci când ea te îndepărtează pentru un (scurt) timp de o persoană îndrăgită sau o parte a familiei, fie că tu pleci și ceilalți rămân, fie că lucrurile se petrec invers. Asta în pofida faptului că atari despărțiri au cam devenit o caracteristică a vieții românilor postdecembriști (frecvente deplasări/excursii, în țară și străinătate, ba de plăcere, ba în interes de serviciu), îndeosebi pentru cei peste cinci milioane de români expatriați din pricina amăgirilor postdecembriste.
Însă, cu
actualele mijloace moderne de transport (avioane, autoturisme, trenuri,
microbuze) și cu performantele instrumente audio-vizuale de comunicare aproape
instantanee la mare distanță (calculatoare, telefoane, tablete), astfel de
despărțiri între persoanele aflate (teoretic) oriunde pe micuța noastră
planetă, nu sunt doar vremelnice, ci de-a dreptul relative – ai impresia că
celălalt/cealaltă este lângă tine, deoarece tehnica avansată are spectaculoasa
însușire de-a ilustra relativitatea timpului și a spațiului...
Singura
despărțire absolută, în scurtul nostru popas pe pământ, este cea provocată de
moarte! De unde și marea întristare a supraviețuitorilor la implacabila
despărțire de ființa dragă, deși scris este că – mergând neșovăitor pe
anevoioasa cale a mântuirii – ne vom întâlni cu decedații în viața fără
suferință și moarte de după Judecata de Apoi. Dar, în situații atotumane de acest gen,
ființele normale (chiar cele mai instruite și/sau mai înțelepte) nu ascultă
recea voce a creierului, ci pe cea caldă și duioasă a inimii. Adică regretă și
deplâng plecarea celor dragi dintre noi.
Taman ce
fac eu acuma, după ce am fost înștiințat de membrii familiei (soție și nepot)
că a murit remarcabilul medic igienist Coriolan DRAGOMIR, în ultimii ani
stabilit în Baia Mare, și că înmormântarea va avea loc marți, 13 iulie, orele
12:30, la cimitirul băimărean Tanatorio.
Între
marile reușite profesional-sociale ale ilustrului dispărut, fiu de preot
greco-catolic, nu pot să nu menționez
integrala construire și utilare a Laboratorului din Piața sigheteană de
alimente, pe care l-a condus cu cinste până la pensionare, precum și
pilduitoarea exigență cu care, în întreaga sa activitate, a vegheat la sănătatea
alimentelor, iar în acest chip la cea a consumatorilor/semenilor, în Sighetu
Marmației și întregul județ Maramureș, pe litoral și în fosta Piață Comună.
Întrucât
pe mine, semnatarul acestor rânduri, mă onora cu calificativul de „bun
prieten”, ba chiar cu acela de „frate mai mic”, închei cu versurile închinate
memoriei fratelui meu Nelu, prea devreme plecat dintre vii pe 2 noiembrie 2018:
De-aici de sus eu vă privesc
cum după mine suspinați,
deși noi Domnului suntem
c-o moarte toți îndatorați.
Iată motivul pentru care
e necesar să făptuim
în viață doar acele lucruri
ce-ajută să ne mântuim.
Să-ți
fie somnul lin, iubit și neprețuit prieten!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
11 iulie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu