Poetul Ovidiu Vasile și hrana lui de taină, poezia

 

 Cu poetul Ovidiu Vasile mă știu de câțiva ani datorită Taberei prieteniei ”De amicitia” și scriitoarei Mariana Moga și l-am perceput ca fiind un tip rece, ”nealcoș”, chiar arogant dar așa cum se spune că ”aparențele înșeală”, citindu-i poeziile din volumul ”Roata cu hamsteri”, editura ”Napoca Star, 2019 am descoperit contrariul, adică un poet sensibil la nedreptățile sociale de azi, un justițiar al penelului, un patriot adevărat chiar dacă acest lucru nu-l aclamă în gura mare, un poet cu har, cu metafora la purtător,  principial și temperat în același timp în demersul său literar.

De altfel, motto-ul cărții sună cam așa: ”Poți să scrii tâmpenii chiar și aberații,/că vei lua premii dacă ai relații.../și vor spune unii care par să știe,/că ești capel-maister întru poezie”.

Și ca să-l cunoaștem mai bine pe poetul clujean Ovidiu Vasile am să apelez la cuvintele maestrului Cornel Udrea, care în cuvântul de început numit ”În loc de prefață” afirmă: ”Citindu-i aceste producții literare, ne-am dus cu gândul către o anume categorie total opusă lui Ovidiu Vasile, cea a veleitarilor care-și forțează norocul în literatura atât de sensibilă a patriotismului declarat. Din păcate, cei din generația de după 89 nu au deprinderea cititului, având ca scuză poate și ofensiva tehnicului care îi scutește de a mai răsfoi o carte. Ovidiu Vasile prin tot ceea ce scrie, întinde o mână încurajatoare către cei care ar vrea să treacă pe celălalt mal, unde se află cărțile izbăvitoare. Va fi o întreprindere grea, nu scutită de riscuri, dar autorul și-o asumă și-o așează printre principiile sale”.

Volumul debutează cu poezia ”Cuvântul autorului”, un ”Ars poetica„ mai altfel, ieșită din tipare,  poetul fiind ironic, sarcastic dar în același timp și un fin cunoscător al fenomenului literar actual, când se scrie și tipărește mai mult decât se citește, nu există o cenzură minimă privind calitatea materialelor publicate: ”Printre atâția telefantastici și prolifici scriitori/Care astăzi sunt la modă pomeniți până departe,/iată vin eu păcătosul și smeritul cu o carte/în speranța c-o să placă la vreo câțiva cetitori.// una simplă din cuvinte mai puțin sofisticate/pentru suflete alese purtătoare de Cuvânt,/Către mințile din inimi, până dincolo de moarte,/ce vor dăinui de-a pururi și în Cer și pe Pământ”.

Poetul Ovidiu Vasile este pe lângă un nostalgic așa cum sunt toți poeții adevărați și un poet al noului, al erei digitale, poate și datorită profesiei dumnealui. Acest fapt se poate observa cu ușurință în poezii precum: ”Cultura nerăbdării”, ”Mărirea decăderii”, ”Perfectul simplu”, ”Capuri în ...limbă”, ”Poem pentru premiu”, ”Episod rural Haloweenian”, ș.a.

Ce surprinde plăcut la Ovidiu Vasile este ușurința cu care scrie, apoi abordarea atâtor genuri literare pe lângă Măria sa Poezia precum fabula ori pamfletul. În acest sens vă propun poezia ”Ouă încovoiate”, care ne duce cu gândul la alte ți alte versuri cunoscute din lirica românească: ”Două ouă-ncovoiate amintind de-un brav popor,/Într-un cot se ridicară din cuibarul amator/Și cu bețe înarmate pui de om și animal,/au scuipat bucăți de zare pe bucăți de carnaval./Despre partea închinării însă nu s-a mai vorbit,/Doar bucăți de gură spartă, colo, ici s-au mai găsit./La un semn de întrebare și acela fără punct,/Se răstea la întâmplare subaltern, un șef adjunct./Pastele nefericite și-au făcut atunci seppuku,/Iar din toată șandramaua s-a dedus un singur lucru,/Că afară-i tot afară, de-i senin ori dacă plouă/Și ființa cu suflare s-a născut din două ouă”.

Numele volumului este dat de poezia ”Roata cu hamsteri”, o poezie profundă care demonstrează, încă o dată dacă mai era nevoie, valoarea de necontestat a poetului Ovidiu Vasile: ”...sătul de atâta întuneric/soarele ucide ăn fiecare dimineață/câte-o noapte/iar timpul care ne-a rămas/ne cântă prohodul mâncând la prânz felii de viață/în cristale lichide/ceasurile rele își tremură cifrele/în timp ce noi suntem pur și simplu/ de aceea rămânem doar ceea ce gustăm/atât cât să mai prindem un loc/în roata hamsterilor/ și o clipă/din iluzia deplasării”.

Poetul știe să fie autoironic când trebuie, de dragul poeziei de calitate a scris poezia ”Biet versificator”: ”...Ești vai de capul tău poete/Și-i vai de versurile tale/Și nimeni n-are să regrete,/Dacă alegi o altă cale./Oricum în noaptea minții lor/N-ai stil și personalitate,/Ești doar un versificator,/Ce scrie versuri demodate”.

Am surprins pe scurt mult prea puțin dintre fațetele poetului Ovidiu Vasile, un poet contemporan valoros care, prin versurile sale, atacă și demască nepăsarea parlamentarilor la nevoile poporului, viciile din varii domenii inclusiv cele academice, lipsa sentimentelor naționaliste a generației actuale și consider că un astfel de condei e necesar mai mult ca niciodată.

Am să închei cu părerea dl. Dinu Virgil Ureche despre carte și poet: ”Vreme după vreme, poezia durabilă și-a văzut cel mai bun rod într-o societate decăzută moral, iar românul,  hâtru și șugubăț, a făcut din tristețe motiv liric, bici sortit parcă să-i oblojească durerile. Trăim un astfel de timp, în care și versurile își caută o matcă bună, iar Ovidiu Vasile, pescuitor de metafore, ochi ager în societate și adânc lăuntric, surprinde esența României actuale”.

                                                                                       Gelu Dragoș