Toma Gross Rocneanu, un stâlp al Cetății ”Rivulus Dominarium”

 

  Nu cunosc mulți băimăreni să iubească cu atâta patimă orașul ”Râul Domnițelor” sau să-i cunoască istoria în amănunt, începand cu secolul trecut și până azi, ca băimăreanul prin adopție dar și dascălul, epigramistul și scriitorul Toma Gross Rocneanu.

Zilele trecute primesc un telefon prin care sunt invitat de Domnia sa la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” pentru a intra în posesia celei mai recente cărți semnate de Toma G. Rocneanu. Având treburi în oraș, am mers și pe la bibliotecă și am intrat în posesia cărții ”Rivulus Dominarum – Râul Domnițelor – Jurnal, epigrame și catrene”, editura ”Eurotip„ Baia Mare, 2021.

Cartea este structurată în două părți: ”Istoria Băii Mari” și ”Și Spinul se rupe...”, deși am putea vorbi și de o altă secțiune. În orice caz este o carte sentimentală, lucru pe care l-am dedus atât din materialele propuse de autor cât și din impactul pe care l-a avut asupra mea lecturând-o. Sunt ferm convins că și această carte va face parte din materialele document prețioase și necesare pentru istoricii orașului nostru dar și pentru generațiile viitoare, pentru cei care doresc să știe cum s-a dezvoltat în timp orașul municipiu de județ, cu câte jertfe, sacrificii și iubire de acest loc binecuvântat de Dumnezeu.

Este de asemenea de apreciat, în aceste vremuri bolnăvicioase, că scriitorul Toma G. Rocneanu n-a lenevit, nu s-a ferit de Covid-19 în mod excesiv, nu s-a închis în carapacea sa și a reușit să scrie această carte în care îmbină istoria vremurilor trecute cu năravurile societății de azi, ”amendând” viciile și greșelile prin epigrame de reală valoare sau catrene, scrise în cadrul Clubului epigramist ”Spinul”, club care se rărește pe zi ce trece numai dacă ne gândim că au trecut dincolo, la cele sfinte: Romulus Filip, Mircea Micle, Dragomir Ignat, Ion Burnar, ș.a.

Revenind la carte, la prima ei parte intitulată ”Din ciclul  Istoria Băii Mari” aflăm: anul de naștere a municipiului Baia Mare, denumirea orașului, cum s-au construit primele blocuri de locuințe, cine au fost primii locuitori ai lui, cum a apărut învățământul liceal și superior în Baia Mare, cum s-a format Exploatarea Minieră Săsar, Grupul Școlar Minier, Flotația Centrală, Colonia Pictorilor sau dacă vreți Școala de Pictură dar și primul mall ”Gold Plazza” pe locul vechii Fabrici de lapte de pe malul râului Săsar.

Un capitol aparte îl ocupă echipa de fotbal ”Minerul” Baia Mare, care de-a lungul timpului a avut diferite denumiri: F.C. Baia Mare, F.C. Maramureș, iar autorul scrie cu patos despre perioada de glorie pe care a atins-o pe vremea regretatului antrenor Viorel Mateianu, când echipa condusă din teren de: Ion Condruc, Marin Sabău,Miron Borz, Radu Pamfil sau Alexandru Koller învingea Steaua, Dinamo sau Universitatea Craiova. Nu-l știam de microbist pe autor dar ne-a surprins cu lucruri inedite, ca martor ocular când la Baia Mare a poposit într-un meci de Cupa Cupelor celebrul Real Madrid iar stadionul din Dealul Florilor s-a dovedit prea mic.

Într-adevăr, domnul Toma Gross Rocneanu este o istorie vie a acestui oraș, unul dintre miile de băimăreni sau de pe alte meleaguri, care au pus umărul la construirea acestui oraș! Aș îndrăzni să spun că acest OM ar merita din partea autorităților o și mai mare recunoaștere având în vedere că prin mâinile Domniei sale au trecut mii de elevi și că au fost premiați la nivel național la concursurile școlare la care a participat.

În partea a doua a cărții, autorul îi prezintă pe mai nou veniții în cadrul Clubului epigramistic ”Spinul” Baia Mare: Ioan Meteș Morar-Chelințanu și Pătru Creț, dar ne propune și o serie de epigrame proprii (politice, sociale, de dragoste, diverse) și catrene. Am să vă propun una dintre zecile publicate: ”Când vezi a lor nerușinare,/Deși nu i-am votat ca hoți,/Mirarea e cu-atât mai mare,/Parlamentarii-s complici toți!” (Și tu Brutus...).

De remarcat titlurile ”mărturisirilor” autorului despre Istoria Băii Mari, care ne scoate la iveală scriitorul: ”Nici la alții nu-i mai dulce”, „Privind în zare...”, „Tot pe loc, pe loc, pe loc...”, „Gânduri pentru alții”, Și noi cum ne consumăm?”, ”Picior de Sfânt”, Să pășim în Cetate”, ”Valuri”, ”De rămas bun” dar și fotografiile bine alese, unele de colecție care însoțesc textele.

Am să închei cu vorbele acestui băimărean de top numit Toma Gross Rocneanu  care pentru mine are statutul de ”Cetățean de onoare” al sufletului meu și reprezintă un model prin ceea ce face și a făcut de-a lungul timpului, fie că vorbim de profesie, familie sau epigrama românească: ”Am trecut prin frumosul municipiu cu ajutorul dl. profesor Gelu Dragoș, care ne-a oferit colecția de fotografii ale dânsului și a lecturat cu mult drag cele scrise de mine. Soția Magda m-a ajutat cu anumite corecturi, mulțumesc pentru bunăvoință. Pe toți băimărenii îi iubesc pentru sufletul lor admirabil! Să facem ce putem pentru oraș și să fim veseli și binedispuși pentru noi și pentru alții, în aceste vremuri ciudate!”.

                                                                                   Gelu Dragoș, U.Z.P.R.