Dan Diaconu: „Aducerea Plăvanului în partid a fost opera acelorași conspiratori din tabăra lui Orban.”

 

Cât timp PNL s-a aliat cu PSD împotriva ciumei portocalii a lui băsescu, Orban a făcut opoziție. Spunea el că prin alianță s-a trădat „destinul de dreapta” al partidului, că nu e normal să te aliezi cu PSD și alte șabloane aiuristice. Asta a permis ca, imediat după dezastruoasele alegeri în care PDL n-a luat mai nimic, PNL să fuzioneze cu partidul-marionetă al lui băsescu și să treacă în tabăra PPE. Faptul că a fuzionat atunci a fost de-a dreptul exasperant pentru multă lume care aștepta un soi de proces istoric împotriva jigodiilor care-l ținuseră pe marinarul bețiv la Cotroceni și care jefuiseră țara timp de un deceniu.

Nu doar că n-a fost așa, dar s-a mai și aflat că negocierea pentru fuziunea celor două partide s-a desfășurat chiar în plin foc al referendumului pentru demiterea lui băsescu. Atunci când românii au făcut un efort extraordinar pentru a-i arăta tiranului de mucava că peste 90% dintre ei s-au săturat de jigodismul său, fix în toiul acelei încleștări, Orban și gașca sa au reușit să miște PNL în direcția PDL-ului băsist. Și așa s-a făcut fuziunea.

Cei care credeau că au făcut un favor PDL-ului,că membrii săi, după aventura toxică cu băsescu, se vor potoli retrăgându-se disciplinați spre centura muncii de partid s-au înșelat amarnic. Asta pentru că paraziții pedeliști acționează exact asemenea unui virus. Rând pe rând au reușit să se infiltreze și să cotropească organizațiile PNL. Prima dată pe cele mai slabe, apoi, treptat, să se infiltreze în cele mai puternice. La vârful partidului n-a mai existat niciun moment în care un fost PNL-ist să nu fie secondat de unul sau mai mulți PDL-iști.

Aducerea Plăvanului în partid a fost opera acelorași conspiratori din tabăra lui Orban. Când s-a prins cât de prost a fost, Antonescu era deja aruncat din politică. Exact ca o măsea stricată. S-a prins de mașinațiune prea târziu, atunci când nimănui nu-i mai păsa de el. Orban, cel care-l convinsese să meargă pe „linia europeană” era cățărat pe un nou val. Mai țineți minte penibilul discurs cu „cine este generalul?”.

Pe vremea aceea nu-i păsa când vedea cum PDL-iștii se infiltrează. Mai mult, nici după alegerea Plăvanului pare că nu l-a deranjat prea mult defilarea fufeturilor pe la vârful partidului. Știa că se află în „barca celor care învârt manetele” și-i plăcea asta. Într-un final a avut tot ce și-a dorit: postul de președinte al PNL și cel de premier. Plăvanul i le-a dat și pentru asta Orban a fost un soldat credincios, acceptându-i suveranitatea asupra treburilor Guvernului. Cât timp a fost premier, Orban n-a fost altceva decât o slugă credincioasă de-a Plăvanului, luând ca literă de lege toate aberațiile acestuia. Efectiv nu i-a ieșit din ordine niciun milimetru. De aceea PNL s-a scufundat teribil la alegeri, fiind cât pe ce să fie depășit de USR.

De fapt acolo a fost singurul moment de tensiune între Plăvan și Orban. Orban a dejucat dezastrul pe care Plăvanul se pregătea să-l instrumenteze, anume un Guvern făcut în jurul unei majorități conduse de USR. Toate organizațiile pedeliste au jucat jocul Plăvanului, doar cele ale PNL-ului tradițional alegând să lupte crâncen cu USR și salvând imaginea PNL. „Sfaturile înțelepte” ale Plăvanului ceruseră ca PNL doar să încaseze de la USR. Așa i se ceruse și lui „mai de sus”.

N-a fost așa, iar de-atunci steaua lui Orban a început să apună. Prima dată i s-a cerut să renunțe la postul de premier. De fapt i s-a cerut să renunțe la orice funcție politică. El însă a încercat să prevină dezastrul propriului destin negociindu-și de pe o poziție de forță funcția de președinte al Camerei Deputaților. Să fi uitat oare că acel post blestemat fusese deținut de Dragnea înainte de arestare? Cîțu i-a fost impus de a Cotroceni încă de la investirea propriului său guvern. Cîțu era „la impuse”, iar  Lucică știa bine de ce, doar el era creatorul păpușii gonflate care acum își zice premier. Când credea că a reușit să stabilizeze partidul și propria-i poziție, Orban s-a trezit cu un asalt spectaculos asupra poziției sale. Caricatura numită „Team Cîțu” a început să-i dea la gioale de unde se aștepta mai puțin. L-au făcut să arate penibil pe la turneele electorale, i-au cumpărat oamenii rând pe rând, l-au lucrat jegos pe la spate. Întreg arsenalul mizerabil al pedeleului a fost scos la atac.

Ceea ce trebuie văzut este că detronarea lui Orban nu-i doar un simplu moft al Plăvanului, ci o întreagă conspirație a paraziților pedeliști care, iată, au reușit să-și însușească PNL-ul. Degeaba se zbate Orban. Detronarea sa e deja o formalitate. Pe ultima sută de metri încearcă să spună lucrurilor pe nume. Aiurea, nu-i mai merge. E exact așa cum era Crin Antonescu în momentul în care s-a trezit la realitate: fără niciun sprijin.

Alături de Orban sunt câțiva peneliști care au înțeles miza luptei. Însă ei sunt minoritari în partid. Chiar și dacă va câștiga, Sică nu va reuși altceva decât ca, într-un final, să înfunde pușcăria. El știe bine asta și de aceea atacurile sale sunt instrumentate cu o limbă de catifea. Și uite-așa, mâna e paraziți infecți a pedeleului și-a mai asigurat o victorie în spatele scenei. Iar toată întâmplarea pe care o vedem ar trebui să fie o lecție pentru toată lumea: paraziții trebuie distruși fără milă deoarece, altfel, te invadează până te sufocă.

Notă. Pe lângă diverse porecle pe care le-a primit din cauza staturii (”Plăvanul”, ”Înaltul”), a numelui (”Maus” – șoarece, în germană), a originii etnice (Sasone) etc, Iohannis primește una legată de aparițiile sale din ultima vreme, apariții scandaloase pentru cei care le privesc din punct de vedere constituțional.

”Dl Iohannis se transformă în bufnița de la ora 18.00!”, spune Călin Tăriceanu, argumentând că ”aproape în fiecare zi iese în conferințe sau declarații de presă în care nu spune nimic!”.

Liderul ALDE îl acuză pe Iohannis că spune ”cuvinte goale de sens, găunoase” și că face ”atacuri fără nici un sens la adresa opoziției”.

”Ieri chiar a insinuat că vinovată de accidentul Ministrului Bode, al cărui jeep a mers kilometri întregi pe contrasens, ar fi tot opoziția care nu a construit șosele suficient de largi ca să încapă și mașină Ministrului Transporturilor!”, atrage atenția Tăriceanu.

Fostul premier consideră că Iohannis continuă să ”regizeze această piesă absurdă în care toată vina este a opoziției”, în ideea că ”perdelele de fum pe care le lansează acoperă incompetența guvernului Orban”.

”Adică, dl Iohannis pune în practică, pas cu pas, strategia „dacă nu le poți da pâine, dă-le circ”, sperând ca pensionarii să uite de banii ce le sunt furați din pensii, copiii să uite de alocațiile tăiate și părinții și profesorii să uite că școala începe peste 10 zile și nimeni nu știe cum”, scrie Tăriceanu, asigurând că el și gruparea sa nu se lasă ”aburiți de fumigenele dlui Iohannis” și că se vor împotrivi ”dictaturii iohanniste” cu toate puterile.

Deci, o nouă poreclă pentru Iohannis  - ”Bufnița de la ora 18.00”.

Apropo de asta, în folclorul medieval german, unul dintre cele mai îndrăgite personaje este Till Eulenspiegel, în română Till Buhoglindă – Eule înseamnă buhă (bufniță) și Spiegel, oglindă. Personajul e un fel de Păcală german, trăitor în România. Păcat de români!

 

Autor: Dan Diaconu

Sursa:  trenduri.blogspot.com