În perioada Evului Mediu timpuriu, legăturile vest-est între Sălaj și zona Chioarului erau justificate de necesitățile apărării teritoriului în fața atacurilor turco-mongole dinspre zonele nord-estice. În acest scop s-a construit Cetatea Chioarului și s-a amenajat un drum care să lege cele două ținuturi, pentru a facilita deplasarea trupelor în caz de nevoie, schimburile comerciale, etc.
„Via regis”, adică „drumul regal/regilor” venea
dinspre vadurile Săplacului (azi Aluniș), trecerea prin strâmtorile Țicăului
spre cetatea Arieș/Aranyás (azi Cheud), cetate de rang voievodal, întrucât
adăpostea vama pentru sarea transportată pe Someș; traversa un loc în care, la
1733, avea să se menționeze pentru prima dată localitatea Fericea, urca dealul
spre prisaca Curtuiușului, spre a trece apoi Bârsăul și a-și urma cursul pe
Valea Rea pentru a ajunge, în cele din urmă, la vechea cetate de pământ și apoi
la cea de piatră a Chioarului, cetate de rang regal, aidoma celei de la Deva.
În timp, și mai ales după detonarea Cetății Chioarului
la 1717, axa de circulație nord-sud a căpătat o mai mare însemnătate și astfel
drumul spre Sălaj și-a pierdut din importanță. În vremuri mai noi, între
Fericea și Cheud s-a păstrat un drum forestier, într-adins neîntreținut în
perioada comunistă, pentru a descuraja ca hoții de lemne să-și găsească
scăparea, fugind dintr-un județ într-altul. În prezent, drumul pare a fi
practicabil, dar accesibil doar vehiculelor cu tracțiune integrală.
Dacă ar exista o mai bună colaborare între comunele
din Maramureș (Valea Chioarului) și Sălaj (Năpradea) aflate la cele două capete
ale drumului forestier, în ce privește asfaltarea acestei porțiuni, am avea mai
multe avantaje. În primul rând, ar facilita relațiile dintre locuitorii celor
două zone, nu doar vecini, ci și înrudiți. În al doilea rând, ar putea
reprezenta deschiderea unui posibil nou traseu turistic de o frumusețe
sălbatică, nealterată, ce ar putea fi înscris în campania județeană „Drumul
Maramureșului”. Acest drum, menit să refacă Via Regis, s-ar putea extinde la
celălalt capăt până la Baia Mare. În felul acesta, zona și-ar putea valorifica
potențialul peisagistic, economic și cultural (cu vizitarea bisericii de lemn
din Fericea și cu nararea legendelor Chioarului). Dar cel mai mare câștig al
unui asemenea demers ar fi că un astfel de drum ar asigura scurtarea distanței
înspre Sălaj și câștigarea unui pod peste Someș, cel de la Someș-Guruslău, care
deja exista de ani buni, lipsindu-ne doar un drum modernizat spre el! Traseul
ar cuprinde Curtuiușul Mare – Fericea – Năpradea – Traniș – Someș Guruslău.
Și iată cum, ca un arc peste timp, acest drum ar fi
răspunsul contemporan, constructiv și practic, la provocările istoriei…
Liana
POGĂCIAȘ
Președinta
Asociației „Chioar Redivivus”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu