Începe școala. Cum?

                                                                                          de Gheorghe Pârja
Da, astăzi începe școala în România! Pe un fond pandemic și politic, suficient de crispat pentru sufletul elevilor și dascălilor, care nu se pot detașa de emoția începutului de an școlar. Unde mai pui sentimentele părinților și bunicilor! Începerea unui nou an școlar este o emoție națională. Deturnată acum spre o tristă luptă pentru putere. Și de grija virusului. Se pare că atunci când tunurile încep să bată, muzele tac. Dar mai știu că, acolo unde nu a putut câștiga spada, a câștigat metafora. Adică școala, prin care un tânăr se pregătește pentru viață. Toți cei care au trecut pragul școlii își aduc aminte de cărțile așezate pe bănci, care își așteptau elevii veniți cu o floare. Eu am început școala într-un sat, într-o clădire proaspăt văruită, cu coridoare curate. În fiecare clasă, dascălii au scris pe tablă: Bine ați venit! Mi-am început cariera de învățător într-un sat, în Breb, fiind încercat de emoția începutului de an școlar. Și elevii, și dascălii erau în ținută de sărbătoare.

Aceste amintiri vin să argumenteze că prima zi de școală este o zi specială. Sunt amprente pe gândurile multora dintre noi. Da, astăzi începe școala! Singurul mai preocupat de acest eveniment s-a arătat, cum era firesc, ministrul învățământului, Sorin Câmpeanu. Am reținut că noul an școlar va aduce lecții online doar în mod excepțional. După cum am constatat, domnul ministru este un adept al tradiției în învățământul românesc, fiind nu întotdeauna, măcar parțial, pe placul noilor direcții externe și în domeniul în­vă­ță­mântului. Domnul ministru înțelege că partea rurală a României are nevoie de o tratare adecvată pentru educație. Șocurile pot face rău. Nici orașul nu se poate lepăda de predarea clasică: elevul în bancă, dascălul la catedră. Nu știu cât va ține această părere.
Trebuie să fim și admiratorii ascensiunii științifice, ca să fim în pas cu lumea. Chiar în acord cu spiritul tânărului conectat la viața de acum și de mâine. Oricâte teorii năzdrăvane se plimbă prin lume în privința în­vă­ță­mântului, nu se poate ocoli învățarea. Copilul, tânărul trebuie să învețe pentru a fi de folos societății. Asta s-a întemeiat încă de pe vremea celor vechi. Marea problemă este însă ce și cum se face educația. Nesfârșite încrâncenări prin vreme. De pildă, acum ni se impune, din clasele primare, predarea unor materii care sunt inadmisibile după părerea mea. Dacă în vremea trecută era obligatorie materia socialism științific, acum ni se impune familia homosexuală, ori schimbarea sexului. Nu istorie și geografie. Mi se pare ciudat că Vestul este preocupat de distrugerea rădăcinilor care au creat civilizația europeană.
Vedeți, sunt mari scandaluri politice. La Parlamentul European se fabrică o ideologie stranie, în loc să voteze legi privind istoria și patrimoniul european. Citesc în presă despre atitudinea favorabilă a chinezilor față de istorie, față de filosofia lui Confucius. Noi suntem derutați. Creștem tineri pentru țară sau pentru alte plaiuri? În perioada premergătoare deschiderii noului an școlar, am discutat cu dascăli care vor intra, astăzi, în sala de clasă. Obosiți îna­inte de muncă, descurajați înainte de avânt. Adică se plâng de nemiloasa birocrație, de hârtiile care trebuie făcute pentru scopuri inutile. Se diminuează vocația, se încurcă pașii. Sunt convins că nu la toți dascălii, că dacă ar fi așa, ar fi mai rău decât este. Am urmărit și reportaje pe tema de care mă ocup. Este multă nevoie de rânduială.
Da, începe școala. Ministrul Câmpeanu ne-a amintit de România Educată, pruncul de suflet al președintelui țării. Am scris la timpul potrivit despre încânepatul document. Drum bun, dar greu se va ajunge la fuior. Citiți și vă convingeți! Trist, că nu am văzut politicieni preocupați de deschiderea noului an școlar. Pe la mine, prin curte, nu au trecut. Mă gândesc, bănuiți de ce, la pruncii de la sate. A trecut vremea dascălului meu Vasile Fodoruț, care avea pentru fiecare coleg din clasa mea, ne-a fost învățător și diriginte, un proiect de om. Și i-a reușit proiectul. Inclusiv cu mine. Da, domnule autor, lumea s-a schimbat. Și oamenii trebuie să fie pe măsura răsucirii lumii. Atunci mie îmi rămâne amintirea emoției și părerea nestrămutată că trebuie a învăța.
De aceea, dragi elevi, vă doresc spor la învățătură și să ajungeți oameni buni și mari, dacă se poate, în țara în care v-ați născut. Că România de mâine, cea Educată, în voi își pune speranța. Distinse profesoare și domnilor profesori, fără mintea voastră ageră și vocația iluminată, zadarnic se văruiesc școlile și se taie arborii din jur. Cunosc dascăli în Maramureș care au dat elevi eminenți. Nu mă întrebați numărul lor. Pentru mine, la orizont este nădejdea în ei. Scrieți pe tablă, nu pe tabletă: Bine ați venit! O sugestie: premierul Cîțu, preocupat profund de școala puterii, să fie prezent, la deschiderea noului an școlar, într-un sat românesc. Să audă sunetul clopoțelului, care spune că și acolo este țara.