de Gheorghe Pârja
Recent, la București a fost lansat volumul „Trecerea la prostocrație,” coordonat de Cornel Nistorescu și Octavian Știreanu, care cuprinde articole publicate în ziarul „Cotidianul.” Titlul cărții este inspirat de articolul, cuprins în sumar, semnat de profesorul Andrei Marga. Lansarea volumului a fost însoțită de o Declarație a Grupului pentru Apărarea Democrației, un document civil de luat în seamă. Care se vrea o atitudine față de politica actualului regim, deoarece tăcerea li se pare inițiatorilor „complicitate și resemnare față de degradarea continuă a democrației.” Textul circulă în presă sub titlul „Declarația de la București.” Am citit-o, și mi-am dat seama că mă regăsesc în multe dintre punctele ei. Apoi am fost sensibil că vine din partea unor confrați, cărora le prețuiesc scrisul și ne-am fost aproape în scurta mea perioadă de jurnalism bucureștean. Prin vreme nu ne-am uitat.
Martor stă și acest text al Declarației, pe care l-am citit și despre care scriu. În el se sancționează incompetența și impostura. Spun inițiatorii: „Nu putem accepta să vedem cum țara ajunsă, prin eșec electoral și manipulări grosolane, pe mâna unei prostocrații agresive, alunecă într-o fractură istorică și o depărtează de preceptele fondatoare ale civilizației europene, pentru că în societate s-a produs o răsturnare a valorilor, astfel că deciziile în stat aparțin unor oameni cu calificări precare, ajunși la putere prin abolirea criteriilor și prin acțiunea tot mai expansivă a serviciilor secrete, pentru că schimbările, de care are nevoie țara, nu pot veni din senin, ci numai atunci când sunt deșteptate conștiințele cetățenești ale României.”
Grupul pentru apărarea Democrației a elaborat acest document în nouă puncte, care este un strigăt de alarmă asupra stării de fapt din țară. Dacă partidele aflate la putere sunt de bună bucată de vreme într-un deranjant frecuș electoral, pe dinlăuntru, liberalii bat recordul, țara este în derută. Așa se vede și din Maramureș. Declarația este o trezire la realitate. Primul punct sintetizează direcția documentului. Iată ce spune: „În România este necesară abolirea imediată a secretomaniei, instalată în toate prestațiile președintelui, premierului și șefii serviciilor secrete, inclusiv a comisiilor care le supraveghează. Regimul Iohannis a încetat să mai comunice informații către presă și către populație, luând decizii în treburile publice cu mentalitatea de proprietari privați și angajează țara ca pe o feudă personală în operațiuni pe care este nevoit să le suporte întregul popor.”
Rând pe rând sunt puse în ecuația urgenței reclădirea normalității, revenirea la dezbaterea deschisă obligatorie. Grupul pledează pentru apărarea valorilor tradiționale ale țării și familiei și susține preluarea în modernitate a ceea ce a fost valoros în tradiție. Se cere competență în funcții publice, adică prostocrația trebuie înlăturată. Se va reabilita noțiunea de patriotism și apărarea valorilor europene în sensul originar al tratatelor fondatoare, la care România este parte. Grupul se poziționează împotriva oricărei decizii de restrângere a libertăților celorlalți și a dreptului de exprimare. Se vrea o asociere ad-hoc a unor persoane publice care împărtășesc aceleași valori, cu aceleași opinii despre situația actuală a țării.
Cornel Nistorescu notează într-un articol adiacent: „Noi, cei care am contribuit la redactarea textului, nu am conceput pasul următor. Dar nimeni nu-i poate împiedica pe alți ziariști să o facă. Singurul lucru important este să încercăm, și să le transmitem cititorilor și compatrioților, indiferent unde s-ar afla, că unii dintre noi suntem preocupați, chiar îngrijorați, și ne pasă.” Dacă nu intenționați să puneți la cale un partid, cum ați promis, mă alătur acestei platforme. De altfel, multe din ideile din Declarație le-am abordat prin vreme în articolele mele. Că suntem oameni de condei și ne străduim să spunem ce vedem și ce înțelegem. Compoziția celor prezenți la lansare și-au asumat-o organizatorii. Au fost de față trei foști premieri, cinci foști miniștri, oameni de afaceri și din societatea civilă, numeroși ziariști.
Am văzut galeria foto și m-am întrebat oare ce-i șoptește Varujan Vosganian lui Adrian Năstase? De ce râde Tăriceanu? Dar Petre Roman? De ce este sobru Adrian Severin? Și de ce stă pe gânduri Petre Daia? Mi se pare o inițiativă de lăudat, absolut necesară. Și eu cred că prostocrația costă scump, mai ales pe termen lung. Voi fi atent...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu