Pe sub cer nemărginit
Păsările-n cârduri, pleacă,
Peste dealul ruginit,
Vântul rece, pomi apleacă.
Spre o țară africană,
Berzele zoresc, mereu,
Și rămân precum o stană
Când se rânduiesc în V-eu...
Ciocârlanii cei moțați
Își plâng viața lor amară,
C-au fost singurei lăsați
Pân' la dulcea primăvară.
Rândunele trec în stoluri,
Pe deasupra casei mele
Lăsând goale a lor cuiburi,
Ducând cântecul cu ele.
În lacrimi le urmăresc,
Cum horesc peste hotar
Doina-n stilul românesc,
Demnă de premiul Oscar.
Petru T.Grădinaru Vadurile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu