ŞI EI SUNT OAMENI

  Mai ieri criticam unele  ”scăpări” ale ziariștilor noștri și azi mă văd  cu jalba aceasta pe care  aș dori-o publicată.

    Se știe că forța partidului comunist a fost unitatea ”îndistructibilă a muncitorimii  cu țărănimea”, unitate care nu prea a existat  că și aceasta  era diriguită de la ”centru” și uneori putem zice că nu se ținea cont de aceste ”chestii”.

    Orice utilaj pentru agricultură făceam, pentru Cooperativele Agricole de Producţie  acestea aveau un preț  pentru ”ai noștri” și altul la export, dar cea mai  abuzivă greșeală s-a făcut la revoluția di 1989, când  mașinile cumpărate  de țărani și adunate în SMT-uri, au fost revândute  și nu înapoiate  proprietarilor.

    Este un ”Mic” exemplu, dar gândurile mele sunt altele: ”Cât vom considera pe  țăranii ca pe niște potențiali dușmani ?”

    Un mic exemplu, din marea nedreptate.

    Am cunoscut o doamnă KATI din Dămăcușeni. Era țărancă la muncă și doamnă  în relațiile cu oricine.

    A murit, nu mai era cine să aștepte covid-ul, era  o ființă efectiv epuizată. A avut ruptură de mușchi la burtă de ridicat navetele cu legume. S-a operat dar operația a ținut-o mai puțin ca originalul și i-au  făcut un pansament cu plasă care nu s-a rupt dar avea alte necazuri. Trăia numai din munca ei și puținele arii de pământ la care a avut dreptul după  legile date de Ceaușescu. Legumele de toate felurile  le vindea în Baia Mare, Tg. Lăpuș și Băiuț, dar îi era cald doar vara  când lumea se sufoca sau mergea la ștrand și ea vindea în piață.

    Dar frigul îl simțim până la oase stând ”ca la drapel” în picioare. Cam toți din piețe  nu aveau ciorapi ci doar  niște ziare băgate în galoși să nu înghețe de tot. Când nu mai putea de frig întra la cineva în casă, dar  ea trebuia să vândă.

    Ați văzut  filmul: ”Moromeții” și pe cel care venea după ”foncire” ? Cine nu a trăit la țară nu știe ce scumpă este o bancnotă cu valoare monetară. La sat leul este mai prețios ca relație de orice fel și chiar ca întreținere de dialog despre bani. Acolo nu sunt bani. Poți mânca o zi fără să plătești, dar nu poți fuma o țigară de n-ai bani. Ar fi de dorit dacă la sapă nu-i ajutăm, la cărat nici atât, măcar să  facem ce a făcut HORECA pentru clienții de la terase, să punem un paravan și o aerotermă măcar de iarna asta să nu mai avem ”oameni înghețați ”ce ne vând  nouă  principalele alimente la modă :”LEGUMELE” și poate va crește mult dorita ”alianță” omenească...

    Să-i prețuim şi pe acești oameni.  

    Toma G. Rocneanu