Bună ziua,
Între timp s-a realizat împachetarea articolelor publicate de fiecare autor și arhivarea lor la următoarea adresă:
https://drive.google.com/drive/folders/1LLtjjdxJ50-q_CdTqnlDJ3DGwE0Q4P9R?usp=sharing
Trebuie menționat faptul că acest link va rămâne activ timp de o lună, după care se va șterge.
Această închidere a publicației nu trebuie să întristeze pe nimeni. Există momente în care un anumit drum se oprește, normal, pentru a începe altul.
În ce mă privește, experiența „Confluențe Literare” a fost minunată, fiindcă mi-a permis să cunosc oameni talentați și valoroși, care simt și gândesc artistic în sfânta noastră limbă românească. Aceasta este partea cea mai frumoasă ce îmi va rămâne mereu în amintire.
Au fost 10 ani și jumătate extraordinari, care mi-au adus multă lumină într-o perioadă dificilă în care am pierdut pe rând părinții și alte rude apropiate. Între altele, îmi aduc aminte cu drag cum mama citea mai tot ce se publica în revistă și era deosebit de fericită de ideile promovate, lăsând multe comentarii în urma sa. Da, această revistă a adus multă lumină multor oameni, atât autori, cât și cititori.
Dar a fost multă muncă de programare și organizare. A doua oară nu m-aș mai apuca de așa ceva! Practic, învățam pe măsură ce lucram. Nimeni nu mi-a arătat cum trebuie să arate revista. Am descoperit treptat, prin încercări și greșeli, calea cea mai bună pentru ca ea să funcționeze într-un mod optim.
De fapt, totul a plecat de la un blog personal pe care îl realizasem în cursul anului 2007, care în 2008 a devenit o publicație ca urmare a solicitării altor autori să mi se alăture. Nu eu i-am căutat, ci ei au venit către mine! A fost un blog spiritual: „Jurnal de Studiu și Rugăciune”, o pasiune mai veche a mea în privința explorării spațiului spiritual. Nu vă ascund, că mi-aș fi dorit să fiu preot sau teolog, poate chiar, călugăr, dar Dumnezeu și viața au considerat o altă direcție pentru cariera mea.
Acesta s-a transformat pe rând în revista „Conexiuni Creștine”, după aceea „Conexiuni Creștine Contemporane”, „Conexiuni Contemporane”, „Confluențe Românești” și după aceea, „Confluențe Literare” din luna martie 2011. Această dinamică a numelui, deopotrivă a platformei de publicare (SimpleUpdates, Joomla, WordPress și după aceea, o creație proprie în materie de programare), a reflectat căutarea formei celei mai adecvate, abandonând ceea ce nu corespundea contextului la acel moment. Și astfel, pornind de la spiritualitate am ajuns la literatură!
De fapt, Sfânta Carte a Bibliei este tot o colecție de scrieri literare, care ne transpun într-un limbaj simbolic și accesibil, taine de nepătruns. Fiindcă acolo unde nu poate pătrunde mintea, inima găsește o cale de acces.
Revenind, în cursul anului 2011 l-am cunoscut pe domnul George Roca, un om minunat, care merită toată cinstea ce i se cuvine drept promotor al valorilor culturale românești pe toate meridianele Pământului. Colaborarea noastră s-a fructificat în această superbă revistă, nu ezit să adaug astfel de epitete, contribuind la promovarea multor autori în spațiul virtual într-o perioadă începătoare a acestui mediu de comunicare. Acum, normal, totul s-a schimbat. Spațiul virtual a devenit matur și s-a profesionalizat. Era normal să fie așa.
Ar fi multe de povestit, dar poate, dacă voi scrie o carte despre această experiență, voi atinge multe subiecte de interes pentru publicul larg.
Din păcate, conceptul de „ a fii propriul tău autor” are deficiențele lui. În absența unui colectiv editorial și fără cunoașterea, măcar pe bază de referință, a autorilor, se ajunge ușor la conflicte ce depășesc cadrul unei simple publicări electronice.
Am înțeles astfel că editurile își au rolul lor și asociațiile care patronează ca persoane juridice publicațiile electronice sunt esențiale pentru o bună funcționare a procesului de apariție a unei reviste.
De fapt, conceptul de rețea literară în care fiecare autor publică tot ce consideră are limitările sale atât în privința calității, cât și a responsabilității.
Așadar, a doua oară, aș începe cu un puternic și competent colectiv de editori, care să trieze și să editeze manuscrisele electronice transmise de autori. De asemenea, autorii și publicația trebuie să încheie înțelegeri acceptate reciproc privind conținutul, responsabilitatea și alte detalii.
Dar nu mai contează. Acum rămâne doar amintirea frumoasă a acestei publicații, care și-a dorit să fie o confluență puternică a pasiunii creatoare ce nu va dispărea niciodată din spațiul românesc.
Vă doresc mult succes în continuare și să nu vă opriți niciodată din perfecționarea artei scrisului în sfânta noastră limba noastră românească!
Cu respect,
Octavian Nicolae Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu