Prin noua carte „TU EŞTI (DI)VINĂ, editura „eCreator”, noiembrie 2021, scriitoarea constănţeană Nicoleta Nussthaler ne oferă o lecţie (proprie) de viaţă, prin cele 30 de proze scurte, adică „30 de linguriţe de înţelepciune”, în care autoarea îşi deschide inima şi ne oferă experienţele trăite de ea, cu bune şi mai puţin bune, aşa cum se întâmplă într-o viaţă de om.
Absolventă a Facultăţii de Inginerie şi Management Agroturistic Bucureşti, cu un master în ştiinţe juridice a Universităţii „Andrei Şaguna” Constanţa, cu diplomă de fotograf la Avatar Studio Photography Constanţa şi diplomă de Consilier dezvoltare personală, Nicoleta Nussthaler este o persoană complexă, o perfecţionistă, o exploratoare a sufletului, o practicantă a echilibrului interior, într-un cuvânt o persoană fascinantă, după ce-i citeşti prozele.
În „Cuvânt înainte” se explică, ne oferă detalii despre demersul ei literar: „Am ales să public această carte în semn de mulțumire adusă existenței mele pământești, una obișnuită până la urmă, pentru că îmi permite ca zi de zi să experimentez atâtea și atâtea lucruri noi, trăiri dintre cele mai vii, emoții, unele greu de dus, altele înălțătoare, evenimente diverse, să greșesc, să plâng și să mă bucur. Dar am luat acest demers și ca pe o datorie de suflet, acut resimțită, aceea de a-ți dezvălui povestiri de o intimitate aparte, legate de karma de familie, precum și unele programe mentale, ce ne sabotează perfid în toate aspectele vieții noastre, dar mai cu seamă în iubire. Aceste 30 de lingurițe de înțelepciune sunt lecții importante pe care mi le-am însușit din experiențele mele directe de viață, dându-le înțelegeri proprii, având modesta pretenție că ele sunt motivaționale și au concluzii corecte și originale”.
În proza „Cum să te asiguri că nu eşti doar relaţia
ta” autoarea ne vorbeşte despre fiul ei adolescentin, despre prima lui iubire,
despre planurile şi visele lui de a ajunge medic şi a se stabili la Timişoara,
despre asumare şi responsabilizare iar proza se încheie cu întrebări esenţiale,
pe care fiecare dintre noi, la un moment dat ni le punem: „Cine ești tu, de
fapt? Atunci când ești singur, tu cine ești? Te-ai întrebat vreodată?”.
În următoarea proză „Câteodată prea târziu, e prea târziu...”, autoarea trebuia să se întâlnească cu un cuplu pentru o şedinţă foto, un pretext banal până la urmă, despre iubirea neîmpărtăşită, despre materialism şi trecerea timpului, dar din nou Nicoleta Nussthaler excelează prin întrebările puse, prin trăirile ei, prin poveţele date ce sunt ca nişte axiome. Exemplific: „Iar în special noi, doamnele, să învățăm să ne apreciem, să ne iubim mai mult pe noi însene, atât de mult încât să acceptăm în viețile nostre doar pe bărbatul care este capabil să primească cu recunoștință și în totalitate darurile noastre.Se spune că niciodată nu este prea târziu, însă uneori, în unele situaţii, chiar poate fi prea târziu…”.
În „Tu ce alegi: 20 de ani trăiţi din plin, cu pasiune sau
40 de ani liniştiţi?”, acţiunea se desfăşoară la spitalul „Wiener Neustadt”
din Austria, unde autoarea îşi investiga
starea de sănătate în amănunt, trebuia să se opereze, motiv de a-şi pune din
nou întrebări profunde, de a trăi pe muchie de cuţit, de a-şi face o analiză a
propriei vieţi: „Nu pot să nu mă gândesc acum că, dacă ar fi să mă întrebe
mâine și pe mine Doamne-Doamne, ce aș alege, cantitatea? Aș putea eu oare să
aleg să trăiesc mult, mult, dar să am parte de o viață normală, cumva banală?
Să trăiesc într-o relație de cuplu posibil nesatisfăcătoare și având un job
care nu mă împlinește? Sau mai degrabă aș alege calitatea timpului meu aici, în
această viață?”.
Autoarea, aşa cum arată şi titlul „Cum
să ai o viaţă mai bună” ne oferă reţeta fericirii, ne dă sfaturi: „Revenind la
subiectul inițiat de tine, la relația romantică, sigur că nu poți să te implici
cu prima femeie care îți zâmbește, ar fi doar ceva superficial. Ai nevoie de
ceva timp înainte, să îi acorzi importanță acesteia, să ai răbdare să o cunoști
cu adevărat. Trebuie să verifici mai întâi dacă aveți interese, convingeri și
vise comune. Cu cât ai mai multă răbdare, cu atât scade mai mult riscul de a fi
dezamăgit iar. (...) Abia atunci, după ce euforia de început dispare, începe
lupta dintre cele două personalități, cele două minți ale căror ego-uri au
așteptări și pretenții, dorințe diferite uneori. Este proba de foc a cuplului
și doar relațiile solide și autentice rezistă. Iar dacă totuși o relație slabă,
superficială nu se destramă, aceasta se întâmplă numai din frica de a nu rămâne
singur cel mai adesea. Iar acea luptă să continue toată viața, sabotând și
erodând în fiecare zi fericirea cuplului. Este posibil să fi văzut asta la
părinții tăi, cum se ceartă și cum se contrazic din orice, de mai multe ori pe
zi. Ei fac asta inconștient pentru că nu au avut acces la vreo sursă de
informație de unde să învețe că aceasta nu este calea înspre o viață împlinită.
Deci, haide să alegem conștient să nu fim părinții noștri, doar nu suntem
copiile lor trase la Xerox! Avem dreptul la o viață bună, la fericire într-o
relație de cuplu”.
Pentru o tânără, Nicoleta Nussthaler
are multă experienţă de viaţă şi datorită faptului că a lucrat ca asistent
manager şi recepţioner la hotel şi a intrat în contact cu multă lume fiind şi o
pasionată de călătorii şi o fină observatoare a oamenilor din jurul ei.
Cu cât am „gustat” din linguriţele ei
de înţelepciune, mi-am dat seama că pentru ea scrisul e o terapie, un mod
altruist de a ne învăţa viaţa, ca şi în proza „3 motive pentru care ea a
plecat, deşi te iubea”: „Ca o concluzie, pătrunde-i sufletul în cotloanele cele
mai profunde, așa după cum faci cu moliciunea misterioasă a trupului ei.
Arată-i că este dorită și apreciată, iar tu ești perfect capabil să fii un bun
partener romantic. Atunci când reușești să te conectezi în toate planurile cu
femeia ta, timpul se oprește în loc. Deveniți nemuritori și imperturbabili,
indiferent de ce vine peste voi”.
Acelaşi stil uşor, plăcut de citit,
relaxant, îl întâlnim şi în celelalte proze ale ei iar valoarea lor cresc prin
„sentinţele” date: „Dacă tu gândești că partenerul tău nu este cel mai potrivit
om pentru tine, atunci nu te poţi bucura de darurile mentale, sufletești,
emoționale, materiale pe care el ți le oferă. Nu îl poți aprecia ca ființă
întreagă și nu îi poți fi recunoscător că a ales să își împartă viața cu
tine”.( „Două feluri de a trăi: conştient sau inconştient”).
În proza „44 de motive pentru care să
te iubeşti, femeie!” Nicoleta Nussthaler, ne expune, subiectiv, uneori pueril,
44 de motive pentru care o femeie trebuie să se iubească, trebuie să se
considere frumoasă şi dorită. În fond şi la urma urmei, frumusețea și
feminitatea femeilor sunt atuurile femeilor de pretutindeni. Delicatețea,
eleganța, stilul, mersul, mimica feţei, modul de exprimare sunt modalităţi şi
mijloace de exprimare ale frumuseții lor.
Este un volum de dragoste prin excelenţă,
o mărturisire sinceră TU EŞTI (DI)VINĂ (interesant joc de cuvinte) a
experienţelor trăite până la 42 de ani de autoare iar afirmaţia mea este
susţinută şi de alte titluri ca: „Iubirea este oriunde şi oricând”, „Observator
al iubirii”, „Încă mă simt vinovată uneori că nu mai pot să-l iubesc...”,
„Magia îndrăgostelii”, etc.
Iubirea de părinţi o regăsim în 2-3
proze, mai pregnant în cea intitulată „Cum ne luăm la revedere de la părinţii
noştri”: „(...) o să le sărut mâinile părinților mei de fiecare dată când îi
voi mai vedea. Mă voi bucura de fiecare dată când voi avea ocazia să le văd
ochii și, poate, zâmbetul. Cât încă mai sunt aici, în această viață. O să le fiu
alături, atât de des cât îmi va sta în putință. Și o să fac asta cu tot
sufletul meu. Acum știu că voi îndeplini acest ritual, așa primitiv după cum și
este, trasat pe linie ancestrală, din moși-strămoși. Și știu că o să le pot
face pe toate, adică chiar o să îmi clădesc o carieră. Și o să îl întâlnesc și
pe acel bărbat predestinat mie, care o să îmi fie alături în momentele care vor
veni. Fericite sau mai puțin fericite”.
Unele titluri amintesc de Sfânta
Scriptură, mai bine zis de o anumită sectă religioasă: „Viaţa are mai multe
planuri cu mine, decât aveam eu cu ea”, „Suntem noi pregătiţi pentru un
partener de viaţă?”, „Adu-ţi aminte cine eşti şi ce vrei de la viaţă”, „În
familie sau singur, pe insula ta?”, „Ţie îţi pasă, cu adevărat, de timpul tău?”,
dar nu deranjează atâta timp cât sfaturile, poveţele nu sunt rău intenţionate
iar iubirea aproapelui se vede în fiecare scriere a ei. Este şi multă poezie în
prozele ei iar stilul alert (ce aminteşte de prozatoarea Maria Berciu) alternează
cu idei filosofice spuse la finalul fiecărei poveşti, ceea ce îi dă o anumită
originalitate şi valoare.
O carte de week-end, o carte bună, o
carte biografică a unei persoane speciale, pe care o recomand în special
tinerilor care pornesc pe drumul vieţii! Felicitări, Nicoleta Nussthaler!
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu