Nu! Nu, e vis! Nici ficțiune! Am poposit acasă la niște buni prieteni. După un ,,pic de drum", e adevărat. Dar, când pornești cu rugăciune și cu gândul bun, Bunul și Dreptul Dumnezeu, te apără și te ocrotește. Am venit ca ,,vântu!", vorba ardeleanului. Drumul bun. Nu prea aglomerat. Baia Mare- Cavnic-Budești- Bârsana- Săcel- Moisei-Borșa, e adevărat câțiva zeci de kilometri (aprox. 150 km!), nici nu știu cum i-am parcurs. Doar cât eram în Borșa! Am început să urcăm Prislopul! O minunăție. Splendoare de toamnă. Indicatorul îmi spunea Cârlibaba 50 km. Iacobeni 80. Ce să mai zici? Munte. Verde. Pădure de brad. Fără aglomerație. Ici și colo mă abat cu privirea de la drum. Privesc, fracțiune de secundă, să fur din frumusețile naturii. Splendid. Așteptăm clipa revederii cu cei dragi.
Parcă visam - , chiuituri, îmbrățișări. Revedere cu emoție. Îmi doream acest lucru. Cu sinceritate. Cu emoție. În vârful Prislopului (hotar mejdă Maramureș-Suceava), Sfânta Mănăstire din Prislop. Nu ne-am oprit. Dar, ne vom opri la întoarcere. Doamne ajută! Coborâm, șerpuind, printre frumusețile naturii. În stânga bucurie și frumusețe de toamnă. În dreapta la fel. Am fost pe aici și în perioadă de iarnă. Totul nins. Alb. O binecuvântare. Și verdele pădurilor. Imensă bucurie. Am fost și primăvară. Va trebui să repet ... binecuvântarea lui Dumnezeu. Eram atent la drum și totuși mă gândeam la prieteni și prietenie. Ce frumos este când sinceritatea inimilor se unește cu prietenia adevărată! Nu mă mai gândeam la nimic altceva - frumusețe și prietenie și dumnezeirea ocrotitoare. Raiul de pe pământ. Și-ți mulțumim, Doamne! Știam că din partea cealaltă a țării, veneau alți prieteni. De fapt ... O bună și sinceră prietenă, aducea în suflet frumusețea nufărului ... și pește! Din Cetatea Slănicului (Slănic-Moldova), porneau spre inima Sucevei, Ticu și Nela - alți buni și minunați prieteni. Oameni frumoși și la chip și la vorbă. Oameni cu credință în Dumnezeu. Poate și acest lucru ne adună. Și știu că am dreptate. Cultul sincerității al prieteniei adevărate ... Wow. Mă gândesc la pește și la nuferi. Mi-i dor. De oameni, de locuri, de fapte. Sigur va fi o cină grozavă. Altă poveste. Cu ,,de-ale gurii!" ... Bucuria întâlnirii era înainte de toate. Mâncam și ,,posmagi". Nu de foame! De dragul prieteniei și al revederii. Țara Dornelor. O parte din frumoasa noastră Bucovina. Valea Putna. Pojorâta. Vicov (minunatul Vicov al distinsei Sofia Vicoveanca!), Câmpulung Moldovenesc. Oraș frumos. Zonă binecuvântată de Dumnezeu. Raiul din România. S-a oprit și ploaia care ne-a însoțit ,,una-într-una!", până la Borșa. Țara Dornelor și Bucovina ne-au primit ,,cu căldură". Și totuși prea cald pentru acest început de noiembrie. Cu gândul la prieteni și prietenie, dar și la Dumnezeu, alergăm înspre Cetatea Moldovei. Ieșim din șoseaua principală. Doar 3 kilometri. Spre mănăstirea Voroneț. Am călcat timid, parcă, pentru a nu deranja ceva sau pe cineva. Am căzut în genunchi, am împreunat mâinile, am rostit o rugăciune și ne-am gândit la toți cei dragi. Ne-am gândit la prieteni. Ne-am gândit la cei rămași acasă. Ne-am gândit la cei bolnavi. La cei sănătoși. La neprieteni, chiar și la ei ne-am gândit! Pentru toți ne-am rugat. Să fie iubiți și ocrotiți de Dumnezeu. Apoi, facându-ne semnul Sfintei Cruci, rostind rugăciunea ,,Doamne ajută!", am pornit spre următorul popas, de care eram tot mai aproape - Suceava. Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns cu bine. În rest ... visare! Și povestea continuă. La fel și bucuriile. Din frumoasa și minunata Deltă, pește (ciorbă, grătar, mujdei). Din Slănic, un vin ... de cinci stele. Cuvintele mi-s seci. Totul a fost peste măsură. Sarmale. Wow! Bune și multe. Ca la nuntă. Plăcintă. Hai că, sigur, v-am făcut poftă. Eram împreună și cu Dumnezeu. Mulțumim, Doamne, pentru tot și pentru toate. Am râs. Ne-am bucurat. Am fost fericiți că Dreptul Dumnezeu ne-a unit și ne-a adunat. Mulțumesc nașelor literare (Nela și Olga!). Mulțumesc, Ticu! Apropo ... în cinstea fârtatului am ridicat paharele (pline!) și am închinat. Nu trecuse multă vreme de la ziua lui. Și i-am cântat LA MULȚI ANI! Să ne trăiți dragi prieteni. Să fiți sănătoși și fericiți. Mulțumesc pentru că sunteți! Și, clar ... Mulțumim gazdelor, boieri dumneavoastră, fam. Rusu (Limona și Narcis), pentru extraordinara primire. Ce mai pot rosti? Să fiți sănătoși! Totul a fost peste măsură. Repet ... ca la nuntă. Era ,,prânzul miresei". Doar, ,,Prietenii știu de ce?". Doamne ajută! A urmat o seară de poveste. Poezie. Gânduri. Planuri. Proiecte. Nu! Nu e vis! Și nici ficțiune ... încă suntem în frumoasa Cetate a Sucevei. Sâmbătă? Alte drumuri. Alte povești. Alte emoții. Povestea continuă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu