Murătura a ajuns la Baia Mare în 2018, când mecanismul de handbal al orașului tocmai își lua abur după furtună. A sfâșiat mușchii sub pielea murata, dar nu-i nimic - benzile lipite, bandajul aplicat - și înapoi in teren! Pentru locul 10 la finalul sezonului nu se datorează onoruri, dar a fost destule lecțiile învățate pentru o murătura. A refuzat plăcerea de a petrece o vacanță cu drepturi depline, a remediat 10 zile de răni și a întors înapoi în forja handbalistilor de toată România.
Înainte de a pleca la nebunie globală, care durează până în zilele noastre, murătura a reușit să sară pe podiumul campionatului. Bă chiar și a luat un loc de liga internațională al competiției europene. In timp ce a stat închisă timp de 2 luni în patru perete, a reusit sa pune cumva in ordine corpul supraincarcat. Dar asta nu contează, detalii neimportante.Pe fondul nebunii globale, cu un sentiment de anxietate și incertitudine, a continuat să se antreneze. Pentru ca cine știe ce se va întâmpla în viitorul apropiat, este important ca murătura să fie pregătită pentru orice.
Apoi a urmat noroc o dată, de doua ori, de cinci, de zeci de ori, iată in fața pe finala celor patru din Cupe Europene. Și nu oriunde, ci chiar în fierărie!
Unele dintre murături și-au legat cu tărie ligamentele rupte și s-au repezit în luptă, unde au fost rupte de tot. Dar nici asta nu contează, detalii neimportante 2.0.
Murături au înnebunit puțin de intensitatea când au fost nevoiți să joaca returul întreg a campionatului într-o lună și ceva. Foarte atente la recuperarea rapida, au încheiat decent treaba și și-au atârnat două medalii la gât - una europeana de bronz, a cealaltă românească de argint.
Pentru astfel de indicatori în sport, există legende despre premii. Dar murături nu au fost destinate să se întâlnească cu ei, pentru că rezultatele nu au fost suficient de impresionante, evident.
Și nu cu mult timp în urmă, murături au început o nouă provocare. Uneori își strângea mâinile cu bandaje, alteori picioarele, dar totuși s-a repezit în luptă, pentru că pe buze încă se simțea gustul medaliilor și voia să-l simtă cât mai mult timp.
Și acum, aruncând toată ironia la o parte, vom rezuma:
timp de 4 ani, am sacrificat vacanța ca performanța de joc să crească de la an la an consistent.
Printre ce trece un sportiv profesionist care a urcat la nivelul de top este cunoscut doar de cei care au avut vreodată in viața puterea și voința să ajungă acolo.
Și trecând toate menționate de mai sus pe propria mea piele,
Nu voi permite nimănui să-mi devalorizeze munca!
Nu voi permite nimănui să-mi ia dreptul de a face treaba ceea ce îmi place!
Nu voi permite nimănui să mă priveze de dreptul de a primi o plată decentă, la timp, pentru munca mea!
Sunt un atlet profesionist de înaltă clasă care luptă pentru locul sub soare, nu doar in teren, ci și în afara lui.
Luptă pentru un microclimat sănătos la locul de muncă, pentru succesul echipei și nu se teme să își asume responsabilitatea pentru eșecuri. Pentru că NIMENI ÎN NICIUN CAZ n-a reușit vreodată să evite complet eșecurile.
Nu mi-am dedicat cea mai mare parte a vieții sportului profesional pentru a fi o marionetă a jocurilor personale ale cuiva. Și înainte de a arunca declarații neglijente la adresa cuiva, nu uitați că o persoană este capabilă să-și apere cu voce tare demnitatea.
Asta e tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu