„Forza Italia”, un posibil model pentru „Forţa Dreptei”

 

Cu un nume care conduce spre partidul lui Berlusconi, „Forza Italia” fostul preşedinte al PNL vrea să-şi croiască un nou drum pe scena politică. Dar România anilor 2021 nu este Italia anilor 1990-1994 când lupta împotriva Mafiei, nici Ludovic Orban nu este Silvio Berlusconi. Aşadar sunt şanse minime, spre zero, ca „Forţa Dreptei” să conducă România în următorii zeci de ani.

Ludovic Orban continuă, în fapt, o tradiţie a PNL, trecând  printr-un ritual care se repetă după fiecare schimbare la vârf. Echipa care pierde, în frunte cu preşedintele mazilit îşi încropeşte un partid propriu, cu intenţia de a slăbi partidul-mamă.

Încă din anii 1990, deci de acum 30 de ani, PNL întocmai ca  rachetele cosmice la lansare, îşi pierde câte un etaj. De la căluţul alb al grupului Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu, simbolul PNL-AT, la steaua PLD, un grup condus de Theodor Stolojan, la steluţele pe fond alb, cu o pasăre cu aripile întinse ale ALDE, bătrânul partid istoric PNL, a trecut printr-o serie de transformări care au slăbit baza partidului, deseori punându-i-se la îndoială statutul de autentic partid de dreapta.

Înainte de toate, PNL este un partid oportunist. Intră la guvernare cu oricine. A avut o scurtă colaborare cu PDSR în anii 1990, tras de Corneliu Coposu, a intrat în CDR şi în consecinţă ajunge la guvernare în 1996, se desprinde de CDR, dar, spre deosebire de PNŢCD,  reuşeşte să intre în parlament în anul 2000. Face o alianţă cu PD, un partid de stânga condus de Traian Băsescu, intră la guvernare, sparge Alianţa DA, Călin Popescu Tăriceanu rămâne prim ministru, susţinut de PSD. Nu se limitează la o simplă colaborare cu PSD, formează USL, sparge Uniunea Social-Liberală, pentru ca apoi să fuzioneze cu PDL, fostul partid a lui Traian Băsescu. Mai departe, îşi introduce în statut o directivă doctrinară: interzicerea colaborării cu PSD.

  În sfârşit, azi îl găsim la guvernare, alături de PSD. Ce îşi propune Ludovic Orban? Să-i extragă din bazinul electoral al PNL pe adevăraţii liberali. Care sunt adevăraţii liberalii? Cei care au rămas în PNL indiferent de câte fracţiuni au fost timp de 30 de ani.

PNL, după majoritatea sondajelor, are acum în jur de 17%. În condiţiile în care obţinuse la ultimele algeri parlamentare 25%, rezultă, după socoteala lui Orban, circa 12 procente disponibile.

Văzând doar partea plină a paharului, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, „Forţa Dreptei” ar obţine 12%. Partea goală a paharului: dacă ar avea loc alegeri anticipate „Forţa Dreptei” nu ar intra parlament. În cel mai bun caz ar putea lua vreo 3-4 procente de la PNL.

În ciuda orizontului îngust care se deschide în faţa acestui partid numit atât de ambiţios „Forţa Dreptei”, grupul lui Ludovic Orban poate juca un rol important în actuala configuraţie politică. Probabil se vor ivi ocazii în care cei 17 parlamentari adunaţi în jurul lui Orban vor înclina balanţa în favoarea sau în defavoarea unor decizii importante.

La nivel local, în cadrul consiliilor locale situaţia se prezintă altfel pentru că aleşii locali, primari şi consilieri, sunt legaţi de partidul pe lista căruia au candidat. Parlamentul are alte legi. Parlamentarii pot migra de la un partid la altul. Singura formaţiune politică în care parlamentarii nu uzează de această libertate de migraţie este UDMR. O cauză a instabilităţii politice este acest drept al parlamentarului de a părăsi partidul pe listele căruia a candidat.

La PSD, după intrarea la guvernare alături de PNL, s-a produs un proces invers. În loc să apară nemulţumiri, dimpotrivă, cei plecaţi la partidul lui Victor Ponta, au tendinţa de a se reîntoarce la sânul partidului-mamă. Întrucât Pro România nu a intrat în parlament, este posibil ca organizaţiile din teritoriu să recupereze fiii pierduţi.

De altfel, PSD nici după intrarea la guvernare nu exlude organizarea alegerilor anticipate. În primul rând PSD nu crede în rotativa primilor miniştri, trei ani prim ministru PNL, alţi trei ani prim ministru PSD.

Alegerile anticipate i-ar oferi ocazia lui Ludovic Orban de a-şi verifica popularitatea şi încrederea liberalilor în forţele lui.

Anticipatele ar clarifica mai devreme situaţia USR şi, mai ales, a AUR. Dacă până la anticipate trece pandemia, AUR se va prezenta în alegeri ca un partid extremist, xenofob, ridicând la un nivel superior naţionalismul fostului PRM a lui Corneliu Vadim Tudor.

Aşadar, pericolul unei radicalizării a scenei politice din România, nu-l constituie „Forţa Dreptei”, oricât de berlusconian s-ar dori Ludovic Orban să pară, ci AUR-ul unor personaje precum Diana Şoşoacă şi George Simion.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş