”În România pandemică însă 40% din populația care a strâns din dinți până a simțit făină de oase în gură merită merită recunoaștere. Oamenii care și-au păstrat gustul pentru normalitate și care simt miros sălciu de țară confiscată merită un stat care nu mai bâlbâie populist un certificat verde sau care se poate exprima cu mai multă coerență, măcar administrativ. E minima recunoștință.
Recunoștința pură ar fi ca statul român să se reformeze, să se spele de impostură și corupție și să fie empatic. Dar recunoștința adevărată și empatia nu au fost adăugate în cipul pe care Dumnezeu l-a implantat statului român”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu