Epigrama, în fotoliul pandemiei

 

                                                                                      de Gheorghe Pârja

Ultimii doi ani ne-au pus la încercare multe resorturi sufletești. Ni s-a administrat o nouă formă de a trăi în viață. Am fost interesat să văd cum a reacționat literatura la acest timp, suficient de agresiv, venit peste noi fără prea multe avertismente. Am aflat că sunt autori care au scris cărți despre pandemie. Prietenul, editorul și poetul Ion Mariș mi-a dăruit cartea Luminiței Colopelnic, „Memoria păpădiei,” apărută anul trecut la editura pe care o conduce, Valea Verde, din Sighetul Marmației. Este jurnalul unui suflet confruntat, în zilele și nopțile lungi de pandemie, cu întrebări și răspunsuri. Dar despre această carte remarcabilă, cu alt prilej. Deoarece în așteptarea Crăciunului, m-am întâlnit cu vecinul Vasile Țincaș, care mi-a oferit cartea lui, „Măsuri în pandemie”, Editura Marist, Baia Mare, 2021. O carte de epigrame.

Am tresărit, deoarece eram curios să văd cum arată pandemia în fotoliul epigramei. Am zis fotoliu, deoarece epigrama este o doamnă de-o vreme cu literatura. Dacă mă gândesc la Marțial, poetul latin care a manevrat cu dibăcie gluma ironică și umorul caustic, care a trăit la începutul primului mileniu al erei noastre, certificăm vechimea genului. Care, se vede, și-a găsit un loc confortabil în lumea literelor, un fotoliu și în pandemie. Autorul nostru, Vasile Țincaș, s-a născut în satul Băița. A fost subinginer miner, lucrând la mai multe unități din cadrul Centralei minelor din Baia Mare. Mineritul s-a retras în istoria recentă, dar numele lui Vasile Țincaș a rămas în mai multe cărți. S-a apropiat de Clubul Epigramiștilor „Spinul.” A publicat epigrame în reviste de profil, fiind premiat pentru talentul său. Acum este directorul revistei „Spinul” din Baia Mare.

Cartea este polivalentă, adică abordează cu istețime teme variate, cu impact la cititorul care sunt. Am remarcat și profesiunea de credință a autorului: „Părerea mea este că epigrama trebuie să reflecte realitatea perioadei în care a fost scrisă, desigur, într-un mod ironic, făcându-l pe cititor să-i apară un zâmbet în colțul gurii, ori să-l îndemne la puțină meditație după ce a închis cartea.” Da, sunt tocmai catrenele lumii în care trăim, o lume cu hainele pe dos, cu generoase subiecte pentru epigramist. Capitolele sunt edificatoare și te îndeamnă la lectură. Așa citim despre mass-media, justiție, isprăvile lui Dragnea, despre sărbători și lumea politică, despre epigrame și epigramiști. Nu este uitată sănătatea, dar nici Festivalul Pupăza, de la Vișeu. Apoi măsurile din pandemie, sau ce se întâmplă la alegeri. Catrenele sunt ironice, neiertătoare, cu un bogat evantai satiric, migălos construite. Au ceea ce definește spiritul epigramei: poanta savuroasă, bine meșteșugită. Țintele epigramistului sunt țincașe, adică au originalitate, acoperind un evantai generos de domenii.

Fiecare capitol al cărții arată, cu verbul vivant, spre prostie, fățărnicie, leneși și trădători, demagogi și zgârciți. Nu lipsesc hibele politicienilor, dar nici năbădăiosul Covid. Cum spuneam, epigramistul Vasile Țincaș nu face concesii, adică își respectă menirea, are la îndemână săgeți pentru multe metehne. Și-a acordat bine lira, versurile epigramelor stârnesc râsul estetic, limba română este folosită cu siguranță, astfel că acest gen al poeziei lirice își trăiește viața sub semnătura autorului nostru. Cartea este un argument în acest sens. Să vă conving cu două epigrame. Una dedicată politicienilor: „ Au afaceri mari, oculte/ Nu le lasă să se vadă/ Capete ar fi prea multe/ Ce ar trebui să cadă.” Și alta, Covidului: „Este boală păcătoasă/ Dă psihoză de infern/ Lumea stă închisă-n casă/ Dă de furcă la guvern.” Și altele inspirate, savuroase bine ticluite, deoarece Vasile Țincaș este un stilist al genului.

În vremuri crispate, reușește să ne descrețească frunțile! La mulți ani, domnule Vasile! Şi tuturor epigramiștilor spiniști! Că țineți epigrama vie și în vremuri de furtună, oferindu-i fotoliul cuvenit.