Poesis - Ioan DRAGOŞ

 Sala de așteptare

”te uiți la părinți
și știi că aceeași lege a durerii te așteaptă
tata râde chinuit când îi povestesc
ce spunea părintele virgil la o înmormântare
despre suferință
ce credeți că moartea vine
cu bătut pe picior
și pușcat în degete
lupta are loc în bezne

victoria e pe margine
lângă răspunsul lucid al urzicilor
orice amănunt social se uzează
un grup de refugiați
în dezordine
să aștepți
de aceea sunt săli de așteptare
limba se uscă
palmele cad
frunzele de odinioară
freamătă de-a lungul nervurilor
rămânem pe loc
așteptând ordine
nu aștepta nici o răsplată
din cunoașterea lucrurilor
nici înțelepciunea condensării viitorului  
în prezent
beau un pahar proaspăt
și privesc lucrurile care încă au sens
plin de umezeală
am zărit un porumbel pe pervaz
o imagine pierdută o monedă îngropată
îmbrățișări frânte râsete întrerupte
lucrări oprite și stații tăcute ”