Cutia de scrisori
se gudura și mă lingea pe față
acum e otrăvită și turbată,
nu încerca s-o mângâi că te-nhață
în colții ei de taxe și somații
cu burta plină de scrisori abjecte.
Parcă aș fi rușinea unei nații,
parcă-s o magazie cu defecte.
Mă-neacă-n datorii cei de la ape,
mă pârpălește cu mesaje banca
cu fulgi cu tot dispusă să mă pape
cum mi-a prezis pe vremuri baba Vanga,
că o să cad din comunism în plasa
celor care-au tăcut atunci în turmă,
făcând din viața mea tabula rasa,
să nu rămână din trecut vreo urmă,
când de rușine și exasperare
am vrut chiar vouă să vă schimb
destinul.
Deschid Infernul azi ca pe-o scrisoare.
Vă rog să mă lăsați să intru primul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu