Scrisoare deschisă către tanti Europa

Tanti Europa îţi spun că nu-mi eşti dragă deloc. Ai dat buzna peste noi, ne-ai dărîmat fabricile şi uzinele, le-ai făcut una cu pămîntul, ne-ai înţelenit ogoarele, amăgindu-ne cu coca ta congelată, roşiile de nailon, cu banalele tale banane, cu merele şi strugurii tăi care nu cresc în pomi, şi în podgorii. Ne-ai golit satele, furîndu-ne fraţii, surorile, părinţii şi copiii, ademenindu-i cu euroii tăi să-ţi înfeşe şi să-ţi legene pruncii tăi, să-ţi ducă moşii şi babele tale de mînă unde vor muşchii lor atrofiaţi. Nu te mai saturi de noi, ne-ai halit nesătulă ce eşti datinile şi obiceiurile străbune, acum ai început să ronţăi cu dinţii tăi ăia cariaţi, şi identitatea care ne legitima ca urmaşi ai zeilor. Ne-ai călcat în picioarele tale alea şchioape credinţa, ai jucat ţonţoroiul pe crucea noastră, nu te-ar mai răbda cerul. Tanti Europa lasă-ne în pace, să trăim în sărăcia noastră. Mai bine sărac, dar curat! Mai bine sărac, dar liber, neumilit! Mai bine lup în pădure flămînd, decît cîine legat cu lanţ de aur şi hrănit cu ,,bomboane"...

Un dac liber din Ţara Luanei