Țară, țară! Tu chiar vrei război?…

 

Întreabă-te singură! Dar repede! Nu aștepta să-ți ceară părerea „ăi mari”… Că nu o să mai apuci să întrebi nici măcar: „cu cine?”… Când te vei trezi, va fi prea târziu… Și prea departe s-ar putea să-ți fie și flăcăii… Nu te lăsa târâtă pe un front străin fără să-ți impui dreptul de a ști „pentru ce?”… Nu aștepta să-ți vină frontul, „accidental”, peste tine! Ieși în stradă, acum când încă mai poți… Mai bine acum printre bastoane și gaze de jandarmi decât mai târziu printre șenile; și cruci…

Țară, în numele celor ce tac absenți, obosiți, deznădăjduiți, întreabă tu: „Care este rostul nostru acolo?”… Într-un acolo care poate deveni într-o clipă un nedrept aici… Or, de ce să mergem noi la războiul altora? De ce să fim carne de tun, poate nici măcar în formație de luptă, nici în „tranșee”, ci direct în casele noastre?… Ce avem noi a obține altceva decât o înfrângere? Și trebuie să te grăbești cu întrebările… Căci numaidecât s-ar putea să ne trezim ca a trecut „războiul”… Și că totul nu a fost decât o mizeră înțelegere între „cei mari”, de a ne implica pe noi, cei mici, doar pentru a avea motivul de a ne lua din nou de gulere, de resurse, de drepturi, de judecăți ulterioare pentru implicarea într-o conflagrație căreia nu i-am văzut nici harta. Ori poate că ți-au rămas prea mulți saci nefolosiți din pandemie? Sau prea goale îți sunt cumva spitalele, morgile, crematoriile, cimitirele?…

Ridică-te, țară, împotriva smintiților ce te conduc!… Să nu ai parte mai apoi de mișeii ce te vor invada, felia, terciui, motivând că te-ai băgat unde nu îți era treaba… Adu-le aminte guvernanților și ipocriților lor politicieni că Armata Română nu este una de ocupație. Iar pământurile noastre nu sunt baze de găzduire a invadatorilor care spun că doar o să treacă pe aici…

Unde este parlamentul tău, Țară? Când prin tine trec, traversează, se dislocă armate străine, trebuie să ceri o întrunire și un accept al acestui ultim for ce mai poate exprima vocea, și da!, chiar rațiunea neamului tău. Unde sunt acei „aleși”, atât de vizibili când e vorba de circ și iarăși circ?… Unde sunt acum când praful stă se ridice dintre noi, de pe pământurile noastre, din orașele, din străzile, casele și poate și chiar din noi?…

Nu întreabă nimeni: „de ce?”… Nu cere nimeni desecretizarea a ceea ce se poate spune măcar în comisiile parlamentare despre numărul maxim de militari străini ce pot fi prezenți în România?… Căci și doar cu unul în plus aici, nu vom mai fi doar o „rampă” de lansare, de invazie, ci însăși miezul invaziei ce ne va transforma în agresori… Și victime, și agresori ce vom fi arătați apoi cu degetul prin tribunalele internaționale…

Nu întreabă nimeni de ce această strategie aparent haotică a „Unchiului Sam”? De ce să „disloci” militari din Germania, pentru a-i aduce la noi, pentru ca apoi, „într-un viitor apropiat”, să trimiți alți militari americani în Germania? De ce nu sunt trimiși direct aici? Nu cumva aceasta este marea negociere? Transformarea noastră într-o bază definitivă?!

 

Și trebuie să întrebi asta, Țară!… Pentru că nu doar vor mărșălui armatele altora pe aici, dar vor „staționa” prin fel și fel de baze… Deja numite, deja repartizate… Or, nu-i această o ocupație „de pace” de sub norii unui viitor conflict?…

Care sunt termenii „staționării”? Care este durata maximă prevăzută prin acorduri pentru rămânerea acestor trupe pe pământul nostru? Care este numărul maxim de militari străini ce pot fi prezenți în țara noastră fără a ne trezi transformați, în cel mai fericit caz, într-o garnizoană unde străinii dictează… Și cum accepți, tu, țară a miilor de generali, intrarea acestor trupe sub comandă străină? La tine acasă?! Între frontierele tale?! Transformăm toată țara într-un „deveselu”? Am uitat umilința pe care am trăit-o cu partenerul strategic la o reuniune de carton (mucava de a generalilor noștri, pumnul în gură al ofițerilor lor), când tricolorul a fost pus la picioarele „invitaților”, ca un soi de capitulare, iar oficialii noștri „repartizați” lângă zona cu toalete?… La ce fel de tratament să te aștepți în cazul în care nu va mai fi vorba doar de strategii pe hârtie și vorbele înfoiate ale uniformele cazone?

Noi nu ne-am născut aici pentru a merge să-i invadăm pe alții! Și nici alții să nu vină peste noi! Ne-am născut aici pentru a ne apăra pământurile noastre. Nu, noi nu trebuie să mergem la războiul altora! Nu dincolo de granițele țării! Noi trebuie să ieșim la război doar dacă va veni el peste noi. Altminteri, nu vom fi doar niște smintiți în deciziile luate, ci și mișei cu viitorul nostru!

Sigur că este o mare înțelegere la mijloc… Altminteri, ne săturau de îndată rușii de ifosele ăstea de războinici rupți în fund… Un robinet închis, un atac informatic și se făcea liniște… Și poate ne vedeam de treburile noastre, așa cum fac vecinii… Doar că există interesul de a ne vârî ca musca în treaba altora… Poate că toată această șicanare a celor mari este doar pentru a distrage atenția de le reașezarea liniilor, azi de front, mâine poate de granițe în Europa. Poate că scopul e ca și unii și alții să-și aducă armatele aici, într-o înțelegere de data aceasta pentru a avea linii de front comune împotriva unui alt inamic. Ce se va „scurge” în masă dinspre Germania și Franța, fără a aștepta să ajungă la a treia generație în țările prin care s-au „refugiat”. Ori, mai bine spus, în care au fost refugiați…

 

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea