Lumea Poeziilor

  

Înserare

 

Umbrele cu aripi stufoase,

somnolente,

cuprind depărtările.

 

La ore neştiute de nimeni

vine înserarea tiptil –

ca o felină desprinsă

cu întunericul

 

Pe un pisc al singurătăţii lui

şi-au întemeiat moşia

corbii şi caprele negre –

exploratori ai înălţimilor dense.

 

Muntele geme arareori,

creşte şi descreşte

precum pântecul femeii

la soroc.

 

Clipele rămân în casa aceea

în care, ba ne-am iubit,

ba am murit.

 

Doar ochii tăi rămân într-ai mei –

atunci când înserarea dispare

ca o mireasă furată!

 

La rând vin visele

cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene –

E vreamea basmelor!