OANA ILEANA NOORANI -„PRECURSOR ȘTIINȚIFIC”

                                                PRECURSOR AL IUBIRII CUANTICE

Motto: „Legea vieții este o lege a credinței, iar credința exprimă gândul întreținut mereu în minte...doar Inteligența Infinită ascunsă în subconștient vă poate revela tot ce aveți nevoie să știți în orice moment și oriunde v-ați afla, atât timp cât vă mențineți deschiși și receptivi la stimulii și la energiile subtile benefice din macrocosmos...înțelepciunea manifestată prin intermediul subconștientului vă va putea revela cunoștințe originale...cu toate că este invizibilă, această forță a subconștientului este foarte puternică, în subconștient veți găsi soluția tuturor problemelor cu care vă confruntați și cauzele tuturor problemelor pe care le aveți.”(„Puterea extraordinară a subconștientului tău”-Joseph Murphy)

La o analiză precedentă a scrierilor Oanei Noorani o numeam „reprezentant al subconștientului științific”, acum în urma lecturării acestor proze lirice am ajuns la concluzia că această scriere nu se lasă a fi analizatăca o carte obișnuită, o nuvelă sau un mic roman.  Voi încerca totuși o analiză tradițională, dar felul relatării și relatarea propriu-zisă este în strânsă legătură cu termenii științelor exacte abordați. Acești termeni primesc o încărcătură senzual sentimentală, relatarea având o formă modernă prin care elementele componente se leagă unele de altele formând un tot,se poate realiza un puzzle care își lasă totuși amprenta prin cuvinte cheie ce se repetă uneori și care se explică subliminal.

După fizicianul Albert Einstein care a fost precursor în ceea ce privește fizica cuantică, scriitoarea Oana Noorani reușește să stabilească legături incredibile între cuvinte ale științei exacte, matematice-și efecte/ cauze psihice umane, o legătură ce există inevitabil, dar mai puțin/subtil exprimată; ca un exemplu e legătura invizibilă între numele unei persoane și numărul destinului său sau „codul lui Dumnezeu” care e înscris în ADN-ul celulei umane etc.

Ajungem prin versul Oanei Noorani într-o lume cuantică în care totul e posibil prin „IUBIREA CA UN ATRIBUT UNIVERSAL”:  finitul situat în infinit, perceperea dreptei și a stângii orientate într-un plan circular, forma Universului inițial, vibrațiile undelor, câmp cuantic, punct fix și mobil, energia iubirii, formarea Pământului, praf cosmic interplanetar etc.

Există un „EL” și o „EA” într-o altă ipostază decât suntem obișnuiți:

„Mă vei iubi, dacă de tine nu-mi voi aminti...Te voi iubi, când tu de mine nu-ți vei aminti...afară dintr-un cauzal la care eu mă arăt ție în formele nebănuite, așa cum sunt, transcendental al unei lumi materiale și undeva nepieritor voi conecta a ta făptură adâncului în al meu suflet...”(Idealulinfailibil al iubirii).

Dacă n-ar exista conflictele, lumea ar fi în armonie, în accepția general umană îndeobște contrează mai mult latura materială decât cea sufletească, de aceea:

„Vorbesc istoriile lumii și azi o vom vorbi și noi, nu se va redresa planeta, în cazul în care corpuri fără moralitate, stau cu pumnul în creierul unui viu, conectat la o sursă de viață, ce-acum își clatină stabilitatea, de cei ce tot servesc sistemul pentru a crea morbidități atroce și prin acestea a-și instaura impunerea, fără a realiza cutremurul prin care își asumă disponabilitatea.

Voi suverani, ai nimănui, îngenuncheați în fața cui? Mai meditați și redresați, destinul crunt, în fața ei, în fața lui...”(„Nemernicia conflictelor”)

Relatarea narativă apare ca o conversație cu un iubit/ă și în urma întrebărilor existențiale se încearcă a se da un răspuns plauzibil:

„De ce, iubito, tu n-ai vrut, atunci când nu știai de mine, când doar simțeai apropierea, de-o altfel de creație, ce-ți apărea fulgerător și dispărea încetinit, prin procedeu de apropiere și de respingere simultană,  ce-a demarat repetitiv, un schimb imens de magnetism, dând naștere la permisibilități și apariții de culoare?”(Reciprocitatea iubirii în afara timpului și spațiuluiperceptibil)

Conștiența scriitoarei Oana Noorani se găsește parcă în mijlocul unei sfere luminoase iar din nucleul sferei răzbat spre exterior raze de lumină vibratorie binefăcătoare care ating alte existențe din Universul existențial sau uman. Se emite mai multă sau mai puțină lumină dinspre și spre nucleul sferei:

„Mă întorc cu fața către lună și în a nopții strălucire, privesc cum totul ia avânt, în multe părți prin drept cuvânt, observ în față și în spate, sau lateral existenței, o mare de mișcări în care, simt din ce în ce mai acut, mai regulat și mai profund, mișcarea în subtilitate a vibrației, cum o construcție întreagă, a existențialismului formă, se leagănă în Univers și se emit legi ca-n dogmă...”(Stabilitatea construcției pe mișcarea vibratorie și mișcarea circulară)

Energia este iubire, toate lucrurile și ființele se află în legătură unele cu altele, fizica cuantică încearcă să demonstreze că la baza a tot ceea ce există se află un „câmp cuantic” care unește totul-format din suma tuturor posibilităților.

Lavoisier: „Odată cu lumina, Dumnezeu revarsă asupra pământului și principiul vieții, simțirii și cugetării!”.

„Ei, tu, iubite, doar mi-ai arătat prin întunericul în care lumina-ncepe a se desfășura, ...tu m-ai făcut să văd fotonii cum sistematic părăsesc, prin emergența dintr-un mediu, ca mai apoi altfel de surse, construiesc, ...mi-ai spus că întunericul nu-i întuneric, ci doar o altă formă de lumină, obscură, ce se prezintă iregular, prin detașarea de a sa bază luând o altfel de turnură...”((Procesul luminii observabile în Univers)

„Incandescent, sunt o reflecție-n lumină, și totuși prin solubila natură, caracteristic mă prezint, printr-o lumină care stinge focul, neobservabilă în spectrul electromagnetic, cel perceptibil vederii individului...„Mă pierd în locuri, și apoi revin în amalgamul de lumini în conjunctura aprofundată, o apariție intermitentă cu caracter funcțional și pauzele de repaos... Mă activez la primul stimul venit din largul Univers, și dăinui peste tot conceptul de asemănări și diferențe, prin energia informației de a fi, prezentul unei congruențe de un accept armonios.”(Prezența unui altfel de element în Universul tangibil șiintangibil)

Scriitorul Gregg Braden în cartea cu numele„ Codul lui Dumnezeu” scria că în ADN-ul uman, în fiecare celulă există un cod unic ce ne unește și ne apropie de Dumnezeu și ne spune că suntem creația Sa;  când acest cod va fi demonstrat și de știință-atunci se vor schimba multe paradigme în ceea ce privește originea omului și a conștiinței sale. Acest lucru îl amintește și Oana Noorani ceea ce dovedește că este la curent cu ultimele cercetări în domenii ale științei exacte și nu numai...Este o legătură a geneticii umane cu codul biblic prin acest mesaj atemporal înscris în celulele omului.

„...e dincolo de mine iubirea ce ți-o port, mă elevează în absolut, dând naștere la înțelegeri în ADN-ul conștiinței mele, un amplu, indescifrabil cod...iubirea este o aritmetică de adunări creaționiste, și cauzate de-o multitudine de sentimente, precedate de acțiuni emotive, strict conectată la o stare generală, intercalată în potențialul lăuntricului.”..(Știința iubirii șifenomenul amplitudinii sub formă de cod la nivel mintal)

„Ți-aduci aminte când ți-am spus un ultim te iubesc, aș vrea să fie astăzi primul,  prin valurile unei vieți și ale altor vieți trăiesc din plin în armonie?

Știința a fost și va fi o mare componentă a firii noastre, ea se referă într-o bună parte, în tot ce mișcă în întâietate și-apoi vom înțelege că al nostru „eu” este strâns conectat cu lucrurile certe, că dincolo de înfățișări suntem mai mult decât aspecte.”(Oana Noorani)

În acest context estetic al scrierii nu pot să n-o amintesc pe Gabriela Aronovici:

„Iubirea cuantică o porți în gând./ Și o iei cu tine în orice loc de pe pământ./ Nu are nevoie de vreun legământ./ Prin sentimentele trăite.../ Iubirea cuantică de timp nu știe/ își urmărește scopul cu obstinație, spațiul îl ignoră cu multă grație, nu face diferența între realitate și imaginație...”(Ce este iubireacuantică?)

Oana Noorani apare prin prozele sale ca un mesager al subconștientului individual, dar și colectiv, scoate la lumină picătura de dumnezeire din fiecare suflet aflat în „ordine” în lumea cea văzută și nevăzută/ invizibilă, poezia  există cam așa cum intuia marele Blaga în „Poemele luminii”:

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ Ci cu lumina mea sporesc a lumii taină/ și nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze ori morminte...”

Deschizătoare de drumuri în exprimarea legăturii dintre poezie și știință, are o activitate creatoare complet nouă în acest domeniu, o precursoare a exprimării prin poezie a subconștientului iubirii cuantice.Îi urez succes acestei lumini care a apărut în semiobscuritatea prozei lirice românești și doresc să scrie și poezii tot în acest stil inconfundabil! Succes la scriere!

 Prof. OLIMPIA MUREȘAN, AS, Baia Mare, Maramureș, Ulmeni, aprilie, 2022