de Gheorghe Pârja
În pruncie, de sărbători, stând în preajma
bărbaților din sat, care jucau durac sub mărul lui Larion, auzeam povești care
mi-au marcat biografia. Mulți dintre jucătorii de cărți făcuseră războiul din
Est, dar unii au ajuns, după întoarcerea armelor în Vest, până în Tatra.
Atunci, întâmplările ascultate de la consătenii mei care jucau cărți mi se
păreau o viață luată cu împrumut. Aveam răgazul să-mi pun, în gând, întrebări despre
amintirile din război. Singura relație, cu acel timp, erau filmele de la
Căminul Cultural. Dar nici nu forțam imaginația, deoarece erau întâmplările
dramatice ale unor oameni care au scăpat de moarte. Era vorba despre riscul
lor. Iar pe la noi, atunci, nu era vorba de război. Erau povești incitante,
totuși.
O întâmplare, de pe frontul acela din amintire, mi
s-a fixat în memorie. Cică în preajma Sărbătorilor de Paști, inamicii erau în
tranșee apropiate. La un moment dat, cei doi comandanți au ridicat un steag
alb, semn că armele trebuie să tacă. Moartea era oprită. Era ora de rugăciune
pentru Învierea Mântuitorului. Era noaptea ospățului pascal. Pentru soldații
românii, popota s-a îngrijit să aibă ouă roșii și paharul cu vin. Cineva s-a
gândit că și soldații au o singură viață, și trebuie să guste, și în vreme de
război, cu poftă și frenezie, din porția fericirii. Era o aventură a iluziei.
Acum, în plină încleștare ruso-ucraineană, cu bombardamente aducătoare de
moarte și distrugeri, ar fi bine să înceteze orice agresiune, orice moarte de
om. Câteva zile, dacă nu definitiv.
Suntem în Săptămâna Patimilor. În zilele care preced
Învierea lui Iisus și care reprezintă o perioadă de smerenie și curățare
spirituală, înainte de cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Astăzi este
Joia Mare, una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor. Este
ziua când se amintește de Cina cea de Taină, când Iisus a luat masa cu
ucenicii, pentru a sărbători Paștele. Cei doi comandanți de oști, unul la
Moscova, altul la Kiev, care se înfruntă acum pe viață și moarte, ar trebui să
ridice steagul cel alb al păcii pentru a sărbători Paștele din anul de grație
2022. Că și Rusia și Ucraina au sfinte biserici și clerici, și mai ales
enoriași care se roagă pentru pace. Cine-i aude?
Ar putea ca astăzi, în Joia Mare, cei doi comandanți
de oști să declare sfârșitul războiului și să se pună la Masa Dialogului. Chiar
să se întrebe: cum să-ți trăiești propria viață? Că se vede că lumea asta este
o gheață subțire care poate trosni la orice pas făcut. Cu bună știință, am
sugerat gestul povestit de consăteanul meu, care juca durac sub mărul lui
Larion. Atunci, doi comandanți au ridicat steagul alb în preajma Sărbătorilor
de Paște, deoarece este vorba de Înviere. Soldații au avut răgaz să se roage
pentru pace, când armele au tăcut. Apoi, războiul și-a văzut de drum. Dar a
fost momentul de luciditate, când combatanții s-au putut gândi ce înțeleg prin
pace.
Dacă cei doi comandanți, care se înfruntă acum, ar
ridica steagul alb, ar fi un semn creștin, militar, omenesc. Sunt sigur că
poate nu are sorți de izbândă sugestia mea, luată din biografia unui soldat din
Maramureș, care lupta la Odesa. Ucrainenii vor să lupte, vor să reziste. Rușii
vor să lupte, vor să cucerească Ucraina. Zadarnic strig: „Cu viața pre moarte
călcând!”, iar rușii omoară, distrug o țară și o alungă de acasă. Cine a făcut
pactul cu diavolul? Soarta lui Faust, adevărată emblemă a culturii și
civilizației europene! Se spune că el a fost tras pe sfoară de Necuratul.
Povestea este cunoscută. Dacă vrei să cunoști toate
tainele pentru a stăpâni lumea, fă pact cu diavolul. Adică vinde-i sufletul! Și
Faust deși era savant și cărturar, a cedat. Dar Cartea Sfântă spune: „La ce bun
să cucerești toată lumea dacă îți vinzi sufletul?” Faust a pornit pe un drum
greșit, trăgând după el, în prăpastie, toate generațiile care au urmat, chiar
până în veacul nostru. Chiar până în războiul din Ucraina. Și aici, cineva, se
știe cine, și-a vândut sufletul diavolului. Pactul faustic este o mare înșelătorie,
un mod drăcesc de a duce oamenii de nas, amăgindu-i cu iluzii, cu impresia că
au pus mâna pe adevăr.
De aceea cei doi comandați aflați în conflict poate
nu vor ridica, acum, de Sfintele Paște, steagul cel alb. Oameni ai lumii,
rugați-vă pentru pace! Cum se face, în această Săptămână în bisericile
Maramureșului. Și în alte locuri de veghe ale credinței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu